13 definiții pentru nebunatic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

nebunatic, ~ă [At: IORGA, C. I, 48 / V: ~atec / Pl: ~ici, ~ice / E: nebun + -atic] 1-2 smf, a (Îvp) (Om) lipsit de judecată. 3-4 smf, a (Om) ușuratic. 5 a Care denotă lipsă de judecată. 6-7 a (Ființă) vioaie. 8-9 smf, a (Ființă) zvăpăiată. 10 a (D. manifestări ale ființelor) Care exprimă sau trădează vioiciune. 11 a (D. manifestări ale ființelor) Care trădează zburdălnicie.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -e, adj. Care face nebunii, neastîmpărat, zglobiu, zburdalnic. Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41. Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60.

NEBUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care se ține de nebunii; năzbâtios. /nebun + suf. ~atic

nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nebunatic adj. m., pl. nebunatici; f. nebunatică, pl. nebunatice

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. sg. nebunátică, pl. nebunátice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEBUNÁTIC adj., s. 1. adj. v. zburdalnic. 2. adj. v. zvăpăiat. (Un tânăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

NEBUNATIC adj., s. 1. adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Ce copil ~!) 2. adj. flușturatic, fluturatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

Intrare: nebunatic
nebunatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunatic
  • nebunaticul
  • nebunaticu‑
  • nebunatică
  • nebunatica
plural
  • nebunatici
  • nebunaticii
  • nebunatice
  • nebunaticele
genitiv-dativ singular
  • nebunatic
  • nebunaticului
  • nebunatice
  • nebunaticei
plural
  • nebunatici
  • nebunaticilor
  • nebunatice
  • nebunaticelor
vocativ singular
plural
nebunatec adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunatec
  • nebunatecul
  • nebunatecă
  • nebunateca
plural
  • nebunateci
  • nebunatecii
  • nebunatece
  • nebunatecele
genitiv-dativ singular
  • nebunatec
  • nebunatecului
  • nebunatece
  • nebunatecei
plural
  • nebunateci
  • nebunatecilor
  • nebunatece
  • nebunatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nebunatic, nebunaticăadjectiv

  • 1. Care face nebunii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112. DLRLC
    • format_quote Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41. DLRLC
    • format_quote Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60. DLRLC
    • 1.1. Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Nebun + sufix -atic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.