13 definiții pentru nebunatic nebunatec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nebunatic, ~ă [At: IORGA, C. I, 48 / V: ~atec / Pl: ~ici, ~ice / E: nebun + -atic] 1-2 smf, a (Îvp) (Om) lipsit de judecată. 3-4 smf, a (Om) ușuratic. 5 a Care denotă lipsă de judecată. 6-7 a (Ființă) vioaie. 8-9 smf, a (Ființă) zvăpăiată. 10 a (D. manifestări ale ființelor) Care exprimă sau trădează vioiciune. 11 a (D. manifestări ale ființelor) Care trădează zburdălnicie.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -e, adj. Care face nebunii, neastîmpărat, zglobiu, zburdalnic. Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112. Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41. Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60.

NEBUNÁTIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care se ține de nebunii; năzbâtios. /nebun + suf. ~atic

nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic.

nebunatec, ~ă a vz nebunatic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. sg. nebunátică, pl. nebunátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEBUNÁTIC adj., s. 1. adj. v. zburdalnic. 2. adj. v. zvăpăiat. (Un tânăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

NEBUNATIC adj., s. 1. adj. drăcos, neastîmpărat, nebun, sprințar, vioi, zăpăcit, zbînțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) șulhetic, (înv.) zburdatic, zburdător. (Ce copil ~!) 2. adj. flușturatic, fluturatic, zvăpăiat. (Un tînăr ~.) 3. adj., s. poznaș, ștrengar, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai ești!)

Intrare: nebunatic
nebunatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunatic
  • nebunaticul
  • nebunaticu‑
  • nebunatică
  • nebunatica
plural
  • nebunatici
  • nebunaticii
  • nebunatice
  • nebunaticele
genitiv-dativ singular
  • nebunatic
  • nebunaticului
  • nebunatice
  • nebunaticei
plural
  • nebunatici
  • nebunaticilor
  • nebunatice
  • nebunaticelor
vocativ singular
plural
nebunatec adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nebunatec
  • nebunatecul
  • nebunatecă
  • nebunateca
plural
  • nebunateci
  • nebunatecii
  • nebunatece
  • nebunatecele
genitiv-dativ singular
  • nebunatec
  • nebunatecului
  • nebunatece
  • nebunatecei
plural
  • nebunateci
  • nebunatecilor
  • nebunatece
  • nebunatecelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nebunatic nebunatec

  • 1. Care face nebunii.
    exemple
    • Deveni vorbăreț, expansiv, copilăros și nebunatic, cum nu-l văzuse amicul lui niciodată. VLAHUȚĂ, O. A. 112.
      surse: DLRLC
    • Zile întregi putea medita asupra unui cuvînt ieșit din nebunatica sa gură. EMINESCU, N. 41.
      surse: DLRLC
    • Zburătorul nebunatic îl aud sunînd prin stuh. NEGRUZZI, S. II 60.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Nebun + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09