Definiția cu ID-ul 514535:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zurliu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.