Definiția cu ID-ul 514535:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zurlíu (-ie), adj. – Zăpăcit, nebunatic, smintit. – Mr. zurlu. Ngr. ζουρλος (Graur, BL, IV, 200), fără legătură cu țig. zuralo „robust” (Graur 195). La origine stă tc. zorlu „violent”, cf. zor.