5 intrări

53 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.

ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec.

zbici3 [At: BIBLIA (1688), 2332/1 / S și: sb~ / Pzi: ~icesc / E: nct] 1-2 vtr (Îvp) A (se) zvânta (1-2). 3-4 vtr (Reg; c. i. conținutul unui recipient) A (se) goli până la ultima picătură. 5 vt (Reg; c. i. rufe) A limpezi. 6-7 vtr (Reg) A (se) smuci pentru a se elibera dintr-o strânsoare.

zbici4 [At: N. TEST (1648) 31r/3 / S și: sb~ / Pzi: ~icesc / E: zbici1] 1 vt (Înv) A biciui (1). 2 vi (Reg) A agita în aer. 3 vt (Reg) A smuci (1).

zbici1 sn [At: MARIAN, S. R. I, 24 / V: zbic (Pl: ~ice, (reg) ~iciuri) / S și: sb~ / Pl: ~ice, (reg) ~ / E: s- + bici] (Îrg) 1-2 Bici (1-2). 3 (Îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

zbici2 sn [At: UDRESCU, GL. / V: zbâc / Pl: ~uri / E: pvb zbici4] (Reg) 1 Brâncă1 (12). 2 Obicei (1).

zbici2 vb. IV. refl., tr. (înv., reg.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvînta. Pămîntul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul (REBR.). • prez.ind. -esc. și smici vb. IV. /etimol. nec.

zbici3 vb. IV. tr., refl. (reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strînsoare. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec.

ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se smuci (pentru a se elibera dintr-o strînsoare). Iana îmi zbicea și cîtva fugea, Și cruce că-și făcea. PAMFILE, CER. 144. ♦ Tranz. A smuci pe cineva, a trage după sine. Dară Miu ce făcea? La ciobănaș că mergea, De spinare îl lua, Pe potecă îl zbicea. MAT. FOLK. 1076.

ZBICI1 s. n. v. bici.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. A se usca (la suprafață); a se zvînta. Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Refl. impers. Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ◊ Tranz. Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70.

ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci.

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.

A ZBICÍ ~ésc tranz. A face să se zbicească; a zvânta. /Orig. nec.

A SE ZBICÍ se ~éște intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zvânta. /Orig. nec.

ZBICI2 vb. (Ban., Trans. SV) A biciui. Dintr-înșii unii zbici-veți în săboarele voastre și goni-i-veți den oraș în oraș. N TEST. (1648). Zbicsesk. Flagello. AC, 379. ◊ Fig. Focul mîniei tale Cu care nu mă zbici. VCC, 14. Etimologie: @zbici1 + suf. -i. Vezi și zbici1, zbiciuitură, zbiciula. Cf. z b i c i u l a.

ZBICI1 s.n. (Criș., Trans. SV) Bici. (Fig.) Batîr că oaminii cei buni au fapte bune și credință bună, încă lasă Dumnăzău ceva zbiciu pre ei. C 1692, 520r. Și adusă Dumnedzu zbiciul său pre Ierusalimu. MISC. SEC. XVII, 128r. Toate zbiciurile a dihaniei. PP, 39v; cf. C 1692, 529r; PP, 40r. Etimologie: pref. s- + bici. Vezi și zbici, zbiciuitură, zbiciula. Cf. p u h ă.

arată toate definițiile

Intrare: zbici
zbici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbici (s.n.)
zbici3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbici
  • zbiciul
  • zbiciu‑
plural
  • zbice
  • zbicele
genitiv-dativ singular
  • zbici
  • zbiciului
plural
  • zbice
  • zbicelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbici (smuci)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbici
  • zbicire
  • zbicit
  • zbicitu‑
  • zbicind
  • zbicindu‑
singular plural
  • zbicește
  • zbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbicesc
(să)
  • zbicesc
  • zbiceam
  • zbicii
  • zbicisem
a II-a (tu)
  • zbicești
(să)
  • zbicești
  • zbiceai
  • zbiciși
  • zbiciseși
a III-a (el, ea)
  • zbicește
(să)
  • zbicească
  • zbicea
  • zbici
  • zbicise
plural I (noi)
  • zbicim
(să)
  • zbicim
  • zbiceam
  • zbicirăm
  • zbiciserăm
  • zbicisem
a II-a (voi)
  • zbiciți
(să)
  • zbiciți
  • zbiceați
  • zbicirăți
  • zbiciserăți
  • zbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • zbicesc
(să)
  • zbicească
  • zbiceau
  • zbici
  • zbiciseră
Intrare: zbici (usca)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbici
  • zbicire
  • zbicit
  • zbicitu‑
  • zbicind
  • zbicindu‑
singular plural
  • zbicește
  • zbiciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbicesc
(să)
  • zbicesc
  • zbiceam
  • zbicii
  • zbicisem
a II-a (tu)
  • zbicești
(să)
  • zbicești
  • zbiceai
  • zbiciși
  • zbiciseși
a III-a (el, ea)
  • zbicește
(să)
  • zbicească
  • zbicea
  • zbici
  • zbicise
plural I (noi)
  • zbicim
(să)
  • zbicim
  • zbiceam
  • zbicirăm
  • zbiciserăm
  • zbicisem
a II-a (voi)
  • zbiciți
(să)
  • zbiciți
  • zbiceați
  • zbicirăți
  • zbiciserăți
  • zbiciseți
a III-a (ei, ele)
  • zbicesc
(să)
  • zbicească
  • zbiceau
  • zbici
  • zbiciseră
Intrare: bici
bici1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bici
  • biciul
  • biciu‑
plural
  • bice
  • bicele
genitiv-dativ singular
  • bici
  • biciului
plural
  • bice
  • bicelor
vocativ singular
plural
bici2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bici
  • biciul
  • biciu‑
plural
  • biciuri
  • biciurile
genitiv-dativ singular
  • bici
  • biciului
plural
  • biciuri
  • biciurilor
vocativ singular
plural
zbici3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbici
  • zbiciul
  • zbiciu‑
plural
  • zbice
  • zbicele
genitiv-dativ singular
  • zbici
  • zbiciului
plural
  • zbice
  • zbicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbici (smuci)

  • 1. regional A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: smuci zbate attach_file 2 exemple
    exemple
    • Iana îmi zbicea și cîtva fugea, Și cruce că-și făcea. PAMFILE, CER. 144.
      surse: DLRLC
    • Dară Miu ce făcea? La ciobănaș că mergea, De spinare îl lua, Pe potecă îl zbicea. MAT. FOLK. 1076.
      surse: DLRLC

etimologie:

zbici (s.n.)

etimologie:

  • Prefix s- + bici
    surse: DEX '09 DEX '98

zbici (usca)

  • 1. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 7 exemple
    exemple
    • Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193.
      surse: DLRLC
    • Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92.
      surse: DLRLC
    • Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde-l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de-abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș-apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133.
      surse: DLRLC
    • reflexiv impersonal De vreo cîteva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136.
      surse: DLRLC
    • Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53.
      surse: DLRLC
    • Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70.
      surse: DLRLC

etimologie:

bici zbici

  • 1. adesea figurat Obiect alcătuit dintr-o curea sau o împletitură de curele, mai rar de cânepă, legată de un băț, cu care se lovesc sau se îndeamnă animalele la mers.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX diminutive: biciușor attach_file 5 exemple
    exemple
    • Fripse spinarea dobitocului cu plesnitura biciului. PAS, L. I 15.
      surse: DLRLC
    • Veac după veac vîsleau sub negre fulgere de bice Nefericiții lumii, sclavii din galere. BOUREANU, S. P. 7.
      surse: DLRLC
    • Se clatină, lung țipă sub povară Căruțele pe drumul alb de țară; Pocnind din bice, hăulesc flăcăii. IOSIF, V. 71.
      surse: DLRLC
    • Nu mai sta din pocnit cu biciul. CREANGĂ, P. 112.
      surse: DLRLC
    • figurat Închidea ochii răniți de biciul viscolului. DUMITRIU, N. 218.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lovitură dată cu obiectul descris mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
      exemple
      • Surugiul... dădu fugarilor cîteva bice. SADOVEANU, M. 182.
        surse: DLRLC
      • Moș Nichifor... dă bici iepelor. CREANGĂ, P. 117.
        surse: DLRLC
      • Pe urmă, cu toate opintirile, bicele, strigătele, am început a merge. NEGRUZZIȘ.I 307.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Iobagi și clăcași, maghiari și romîni – Dar același bici și aceiași stăpîni. TULBURE, V. R. 37.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat Satiră usturătoare.
    exemple
    • Tiranu-ncremenește sub biciul lui de foc. MACEDONSKI,O. I 110.
      surse: DLRLC

etimologie: