15 definiții pentru asuprire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri.

asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: ~ri / E: asupri] 1 Încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit1 (1), asupritură (1). 2 Nedreptățire. 3 Învinovățire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit1 (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 (Înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit1 (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăá naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.

asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.

asupríre f. Persecuțiune, opresiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asuprire (desp. -su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asuprire (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asupríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASUPRÍRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

ASUPRIRE s. exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

asuprire s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASUPRIRE. Subst. Asuprire, asupreală (pop.), oprimare, împilare, exploatare, prigonire, prigoană, urgisire (înv. și pop.), persecuție, persecutare, oropsire; subjugare, înrobire, supunere, opresiune; robie, robire, sclavie, sclavaj (rar), șerbie, vecinie (înv.), vecinătate (înv.), iobăgie, rumânie (înv.). Despotism, despoție, tiranie, absolutism, samavolnicie, teroare, terorism, terorizare, dictatură, totalitarism, autocrație. Asuprit, sărman, împilat, oropsit, năpăstuit; sclav, ilot, rob, șerb (înv.), vecin (înv.), iobag, rumân, clăcaș. Asupritor, împilator, prigonitor, opresor, exploatator; despot, tiran, satrap, autocrat, dictator. Adj. Asuprit, oprimat, împilat, exploatat, prigonit, urgisit (pop.), năpăstuit, persecutat, oropsit, obidit, înrobit, robit, supus. Împilator, exploatator, persecutor, subjugator (rar), înrobitor, opresiv, samavolnic, despotic, tiranic, tiranicesc (înv.), tirănesc (înv.), satrapic, autocratic, autocrat, dictatorial, absolutist. Vb. A asupri, a oprima, a împila, a prigoni, a urgisi (pop.), a năpăstui, a persecuta, a oropsi; a subjuga, a înrobi, a robi, a supune. A exploata, a jefui, a jecmăni, a suge sîngele cuiva, a lua zece piei de pe cineva, a tiraniza, a teroriza, a tirăni (înv.). A fi asuprit, a se afla (a fi, a trăi) sub călcîi, a se afla (a fi, a trăi) sub dominația cuiva; a robi, a șerbi (înv.), a iobăgi, a clăcăși. Adv. Sub jug, sub călcîi. V. deposedare, iobăgie, neîndurare, țăran, umilință.

Intrare: asuprire
  • silabație: a-su-pri-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asuprire
  • asuprirea
plural
  • asupriri
  • asupririle
genitiv-dativ singular
  • asupriri
  • asupririi
plural
  • asupriri
  • asupririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asuprire, asupririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. DLRLC
    • format_quote Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
    • 1.1. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. DLRLC
    • 1.2. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. DLRLC
      • format_quote Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilaterală a naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694. DLRLC
etimologie:
  • vezi asupri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.