8 definiții pentru zbici (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.

ZBICI3 s. n. (Înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici.

zbici2 sn [At: UDRESCU, GL. / V: zbâc / Pl: ~uri / E: pvb zbici4] (Reg) 1 Brâncă1 (12). 2 Obicei (1).

zbici1 sn [At: MARIAN, S. R. I, 24 / V: zbic (Pl: ~ice, (reg) ~iciuri) / S și: sb~ / Pl: ~ice, (reg) ~ / E: s- + bici] (Îrg) 1-2 Bici (1-2). 3 (Îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

zbici2 vb. IV. refl., tr. (înv., reg.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvînta. Pămîntul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul (REBR.). • prez.ind. -esc. și smici vb. IV. /etimol. nec.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBICI s. v. bici, biciușcă.

zbici s. v. BICI. BICIUȘCĂ.

Intrare: zbici (s.n.)
zbici3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbici
  • zbiciul
  • zbiciu‑
plural
  • zbice
  • zbicele
genitiv-dativ singular
  • zbici
  • zbiciului
plural
  • zbice
  • zbicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbici (s.n.)

etimologie:

  • Prefix s- + bici
    surse: DEX '09 DEX '98