ASPRIME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru² + suf. -ime.

asprime sf [At: MARCOVICI, D. 26/1 / Pl: ~mi / E: aspru² + -ime] 1 Proprietate a unui obiect de a fi aspru (1) Si: (rar) aspreală (1). 2 (Fig) Severitate. 3 Vigoare. 4 Parte aspră a unui obiect. 5 (Pex) Loc greu de urcat. 6 (îlav) Cu ~ Aspru (15).

ASPRIME sf. 1 Însușirea de a fi aspru ¶ 2 Fig.: celui ce-ți va vorbi ție cu ~, tu răspunde-i cu blîndețe (PANN).

ASPRIME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I1); (rar) aspreală. 2. Fig. Atitudine severă față de cineva; severitate, strășnicie. ♦ Vigoare, tărie, forță, putere mare. Asprimea vântului. – Aspru² + suf. -ime.

ASPRIME, asprimi, s. f. 1. (În opoziție cu netezime) Însușirea de a fi aspru. Asprimea pielii. 2. Fig. (în opoziție cu blîndețe) Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă, neînduplecată. Dă el poruncă drăganilor să nu sufle o vorbă, sau să tacă, fiind toată lumea la curte cu dragoste cătră copilă și cam cu împotrivire ascunsă spre vodă, din pricina asprimilor lui. SADOVEANU, Z. C. 150. Se temea de asprimea tată-său și de șugubața defăimare a oamenilor. CREANGĂ, P. 89. De la venirea mea cu a doua domnie... am arătat asprime către mulți; m-am arătat cumplit, rău, vărsînd sîngele multora. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ Loc. adv. Cu asprime = cu severitate, aspru. Au început a o mustra, cu lacrămile în ochi, și a-i zice cu asprime să se ducă unde știe. CREANGĂ, O. A. 170. De mă vei lua cu asprime, Nimic n-afli de la mine. TEODORESCU, P. P. 104. ♦ Vigoare, tărie, duritate. Sălbăticia și gravitatea subiectelor reclamă oarecare asprime în mînuirea daltei. ODOBESCU, S. III 75. ◊ (Concretizat, rar, mai ales la pl.) Părți accidentate ale unui loc; locuri anevoioase, greu de urcat. Se urcă mai ales cu înlesnire prin strîmtorile și asprimile munților. BĂLCESCU, O. II 255.

ASPRIME, asprimi, s. f. 1. Proprietatea de a fi aspru² (I 1). 2. Fig. Severitate, strășnicie; faptă sau purtare severă. ♦ Vigoare, tărie. ♦ (Concr., rar, la pl.) Locuri anevoioase, greu de urcat. – Din aspru² + suf. -ime.

ASPRIME ~i f. 1) Caracter aspru. ~ea pielii. 2) fig. Comportament aspru; duritate de caracter; severitate. ~ea comandantului. [G.-D. asprimii] /aspru + suf. ~ime

asprime f. 1. însușirea lucrurilor aspre (la pipăit sau la gust); 2. purtare aspră; 3. fig. strășnicie: asprimea iernii.

aspríme f. Calitatea de a fi aspru. Fig. Intensitate: asprimea geruluĭ. Severitate: asprimea legilor.

asprime s. f., g.-d. art. asprimii; pl. asprimi

asprime s. f., g.-d. art. asprimii; pl. asprimi

asprime s. f., g.-d. art. asprimii; pl. asprimi

ASPRIME s. v. austeritate, gravitate, rigorism, severitate, sobrietate.

ASPRIME s. 1. v. asperitate. 2. v. severitate. 3. v. răutate. 4. greutate. (~ iernii.)

ASPRIME s. 1. asperitate, aspreală, (livr.) rugozitate. (~ suprafeței unui obiect.) 2. constrîngere, intransigență, rigoare, rigurozitate, severitate, strășnicie, strictețe, (înv.) strășnicire, (fig.) duritate. (~ regimului de internat.) 3. barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, violență, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (pop.) cîinie, cîinoșenie, (înv. și reg.) năsilnicie, (înv.) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (fig.) duritate. (~ în comportare.) 4. greutate. (~ iernii.)

asprime s. v. AUSTERITATE. GRAVITATE. RIGORISM. SEVERITATE. SOBRIETATE.

Ridiculum acri fortius et melius magnas plerumque secat res (lat. „Gluma dezleagă problemele mari, mai potrivit și mai bine decît asprimea”) – Horațiu, Satire (I, 10, 14-15). Cu alte cuvinte: o vorbă de duh rezolvă uneori ceea ce nu pot face severitatea și încruntarea.
LIT.