37 de definiții pentru smuci

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. 1. Tranz. A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. ♦ Intranz. (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. [Var.: (pop.) smâcí, smâncí, smuncí vb. IV] – Din sl. smučati.

smuci [At: PSALT. 318 / V: (pop) ~unci, smâci, smânci, zm~, zmunci, (îrg) smăci, zmâci (Pzi și: 3 zmâce), (înv) sminci, zmăci, zmici, (reg) smoci, somci, muși, (îvr) smicI, ~ulci, zmânci / Pzi: ~cesc / E: vsl смъікати] 1-2 vtr A (se) trage brusc și cu putere pentru a deplasa din loc Si: a smulge (22-23), (reg) a schențăli, a smâcăi. 3-4 vtr (Pex) A (se) mișca cu putere, brusc și repetat, într-o direcție și în cealaltă Si: a agita (1), a cutremura (2), a hâțâna (3), a scutura, zgâlțâi, a zgudui, (reg) a hăți. 4 vt (Îlav) Pe ~te În mod brusc, precipitat. 5 vt (Reg; îe) A ~ vorba A vorbi repezit și împiedicat. 6 vi (D. cai) A face mișcări bruște, neregulate și intermitente. 7 vi (Rar; îf smici) A împrăștia. 8-9 vtr A lua sau a se elibera cu forța din mâinile cuiva Si: a (se) smulge (26-27). 10-11 vir A face mișcări bruște și precipitate pentru a scăpa de unde este prins Si: a se zbate, (reg) a se zbici. 12 vi (Rar; fig) A mișca. 13 vi (D. arme de foc) A avea recul. 14 vi (Nob; îf smici) A licări.

SMUCÍ, smucesc, vb. IV. (Și în forma smunci) 1. Tranz. A trage brusc și cu putere (ceva sau pe cineva), mai ales pentru a deplasa sau pentru a scoate din locul unde se află. În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. ◊ Refl. Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. ♦ Intranz. (Despre arme de foc, mai ales despre puști) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. 2. Refl. A face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde e prins sau legat; a se zbate. Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. – Variante: smîcí (ISPIRESCU, U. 45, TEODORESCU, P. P. 363), smîncí (PAMFILE, A. R. 172, GOROVEI, C. 89), smuncí vb. IV.

A SE SMUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A produce mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se zbate. /<sl. smuțati, smykati

A SMUCÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte) A trage brusc și cu putere pentru a scoate sau pentru a schimba locul de aflare. 2. intranz. (despre arme de foc, mecanisme etc.) A avea recul; a recula. /<sl. smuțati, smykati

SMÂCÍ vb. IV v. smuci.

SMÂNCÍ vb. IV v. smuci.

SMUNCÍ vb. IV v. smuci.

zmunși[1] v vz smuci

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta muși din definiția principală, tipărită însă greșit și singura pentru care nu există o referință încrucișată în MDA2 — LauraGellner

smâ(n)ci v. a smuci: inima îi se smânci din loc NEGR.

smicì v. a smuci: ușile se smicesc BĂLC.

smu(n)cì v. 1. a smulge deodată: clopotul din turn smuncește AL.; 2. a fi neastâmpărat (de cai). [Și smâncì, smicì, smuncì = slav. SMUČATI, a răpi].

zmucésc (vest) și zmuncésc (est) v. tr. (vsl. sŭ-mučati, sŭ-mŭčati, sŭ-mŭknonti, a zmunci; sîrb. smuknuti, a se substrage, a scăpa. V. zmîc). Trag zguduind cu violență: ĭ-am zmuncit arma din mînă, ĭ-am pus mîna’n gît și l-am zmuncit de cîteva orĭ, clopotu cel mare te zmuncește cînd îl tragĭ, priponu zmuncește cînd se prinde un pește mare. Izbesc înapoĭ la descărcare: această pușcă zmuncește. A zmunci calu, a-l opri brusc și des (a-l sacada). A zmunci vorba, a vorbi zmuncit (sacadat). V. refl. Mă trag zguduindu-mă cu violență ca să scap: hoțu se zmuncea din mîna gardianuluĭ, calu s’a zmuncit și a fugit. – În vest și zmîcesc, în nord (Șez. 9, 140) zmîncesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, 3 sg. smucește, imperf. 1 smuceam; conj. prez. 1 sg. să smucesc, 3 să smucească

smuci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucesc, imperf. 3 sg. smucea; conj. prez. 3 să smucească

smucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smucésc, imperf. 3 sg. smuceá; conj. prez. 3 sg. și pl. smuceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SMUCÍ vb. 1. a zgâlțâi, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ ca să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mâinile lui.)

SMUCI vb. 1. a zgîlțîi, (Transilv.) a hăți. (~ de ușă ca să o deschidă.) 2. a se zbate, (reg.) a se zbici. (Se ~ să se desprindă din legături.) 3. a (se) smulge. (S-a ~ din mîinile lui.).

Intrare: smuci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smuci
  • smucire
  • smucit
  • smucitu‑
  • smucind
  • smucindu‑
singular plural
  • smucește
  • smuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smucesc
(să)
  • smucesc
  • smuceam
  • smucii
  • smucisem
a II-a (tu)
  • smucești
(să)
  • smucești
  • smuceai
  • smuciși
  • smuciseși
a III-a (el, ea)
  • smucește
(să)
  • smucească
  • smucea
  • smuci
  • smucise
plural I (noi)
  • smucim
(să)
  • smucim
  • smuceam
  • smucirăm
  • smuciserăm
  • smucisem
a II-a (voi)
  • smuciți
(să)
  • smuciți
  • smuceați
  • smucirăți
  • smuciserăți
  • smuciseți
a III-a (ei, ele)
  • smucesc
(să)
  • smucească
  • smuceau
  • smuci
  • smuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smâci
  • smâcire
  • smâcit
  • smâcitu‑
  • smâcind
  • smâcindu‑
singular plural
  • smâcește
  • smâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâcesc
(să)
  • smâcesc
  • smâceam
  • smâcii
  • smâcisem
a II-a (tu)
  • smâcești
(să)
  • smâcești
  • smâceai
  • smâciși
  • smâciseși
a III-a (el, ea)
  • smâcește
(să)
  • smâcească
  • smâcea
  • smâci
  • smâcise
plural I (noi)
  • smâcim
(să)
  • smâcim
  • smâceam
  • smâcirăm
  • smâciserăm
  • smâcisem
a II-a (voi)
  • smâciți
(să)
  • smâciți
  • smâceați
  • smâcirăți
  • smâciserăți
  • smâciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâcesc
(să)
  • smâcească
  • smâceau
  • smâci
  • smâciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smânci
  • smâncire
  • smâncit
  • smâncitu‑
  • smâncind
  • smâncindu‑
singular plural
  • smâncește
  • smânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smâncesc
(să)
  • smâncesc
  • smânceam
  • smâncii
  • smâncisem
a II-a (tu)
  • smâncești
(să)
  • smâncești
  • smânceai
  • smânciși
  • smânciseși
a III-a (el, ea)
  • smâncește
(să)
  • smâncească
  • smâncea
  • smânci
  • smâncise
plural I (noi)
  • smâncim
(să)
  • smâncim
  • smânceam
  • smâncirăm
  • smânciserăm
  • smâncisem
a II-a (voi)
  • smânciți
(să)
  • smânciți
  • smânceați
  • smâncirăți
  • smânciserăți
  • smânciseți
a III-a (ei, ele)
  • smâncesc
(să)
  • smâncească
  • smânceau
  • smânci
  • smânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • smunci
  • smuncire
  • smuncit
  • smuncitu‑
  • smuncind
  • smuncindu‑
singular plural
  • smuncește
  • smunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • smuncesc
(să)
  • smuncesc
  • smunceam
  • smuncii
  • smuncisem
a II-a (tu)
  • smuncești
(să)
  • smuncești
  • smunceai
  • smunciși
  • smunciseși
a III-a (el, ea)
  • smuncește
(să)
  • smuncească
  • smuncea
  • smunci
  • smuncise
plural I (noi)
  • smuncim
(să)
  • smuncim
  • smunceam
  • smuncirăm
  • smunciserăm
  • smuncisem
a II-a (voi)
  • smunciți
(să)
  • smunciți
  • smunceați
  • smuncirăți
  • smunciserăți
  • smunciseți
a III-a (ei, ele)
  • smuncesc
(să)
  • smuncească
  • smunceau
  • smunci
  • smunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmunci
  • zmuncire
  • zmuncit
  • zmuncitu‑
  • zmuncind
  • zmuncindu‑
singular plural
  • zmuncește
  • zmunciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncesc
  • zmunceam
  • zmuncii
  • zmuncisem
a II-a (tu)
  • zmuncești
(să)
  • zmuncești
  • zmunceai
  • zmunciși
  • zmunciseși
a III-a (el, ea)
  • zmuncește
(să)
  • zmuncească
  • zmuncea
  • zmunci
  • zmuncise
plural I (noi)
  • zmuncim
(să)
  • zmuncim
  • zmunceam
  • zmuncirăm
  • zmunciserăm
  • zmuncisem
a II-a (voi)
  • zmunciți
(să)
  • zmunciți
  • zmunceați
  • zmuncirăți
  • zmunciserăți
  • zmunciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmuncesc
(să)
  • zmuncească
  • zmunceau
  • zmunci
  • zmunciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmuci
  • zmucire
  • zmucit
  • zmucitu‑
  • zmucind
  • zmucindu‑
singular plural
  • zmucește
  • zmuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmucesc
(să)
  • zmucesc
  • zmuceam
  • zmucii
  • zmucisem
a II-a (tu)
  • zmucești
(să)
  • zmucești
  • zmuceai
  • zmuciși
  • zmuciseși
a III-a (el, ea)
  • zmucește
(să)
  • zmucească
  • zmucea
  • zmuci
  • zmucise
plural I (noi)
  • zmucim
(să)
  • zmucim
  • zmuceam
  • zmucirăm
  • zmuciserăm
  • zmucisem
a II-a (voi)
  • zmuciți
(să)
  • zmuciți
  • zmuceați
  • zmucirăți
  • zmuciserăți
  • zmuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmucesc
(să)
  • zmucească
  • zmuceau
  • zmuci
  • zmuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmânci
  • zmâncire
  • zmâncit
  • zmâncitu‑
  • zmâncind
  • zmâncindu‑
singular plural
  • zmâncește
  • zmânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncesc
  • zmânceam
  • zmâncii
  • zmâncisem
a II-a (tu)
  • zmâncești
(să)
  • zmâncești
  • zmânceai
  • zmânciși
  • zmânciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâncește
(să)
  • zmâncească
  • zmâncea
  • zmânci
  • zmâncise
plural I (noi)
  • zmâncim
(să)
  • zmâncim
  • zmânceam
  • zmâncirăm
  • zmânciserăm
  • zmâncisem
a II-a (voi)
  • zmânciți
(să)
  • zmânciți
  • zmânceați
  • zmâncirăți
  • zmânciserăți
  • zmânciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâncesc
(să)
  • zmâncească
  • zmânceau
  • zmânci
  • zmânciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zmâci
  • zmâcire
  • zmâcit
  • zmâcitu‑
  • zmâcind
  • zmâcindu‑
singular plural
  • zmâcește
  • zmâciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcesc
  • zmâceam
  • zmâcii
  • zmâcisem
a II-a (tu)
  • zmâcești
(să)
  • zmâcești
  • zmâceai
  • zmâciși
  • zmâciseși
a III-a (el, ea)
  • zmâcește
(să)
  • zmâcească
  • zmâcea
  • zmâci
  • zmâcise
plural I (noi)
  • zmâcim
(să)
  • zmâcim
  • zmâceam
  • zmâcirăm
  • zmâciserăm
  • zmâcisem
a II-a (voi)
  • zmâciți
(să)
  • zmâciți
  • zmâceați
  • zmâcirăți
  • zmâciserăți
  • zmâciseți
a III-a (ei, ele)
  • zmâcesc
(să)
  • zmâcească
  • zmâceau
  • zmâci
  • zmâciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

smuci, smucescverb

  • 1. tranzitiv A trage brusc și cu putere pentru a scoate, a smulge, a desprinde, a deplasa ceva sau pe cineva din locul unde se află. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote În mișcări repezi, zăpăcite, scoase din buzunarul stîng al mantalei cutia de tinichea cu tutun. I se prinse capacul de colțul buzunarului, însă o smunci cu toată furia. SAHIA, N. 77. DLRLC
    • format_quote Smuci șapca și-o aruncă mototol în fundul bărcii. BART, E. 189. DLRLC
    • format_quote Vru să-i smucească cartea din mînă; dară băiatul o ținea vîrtos. ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
    • format_quote Odată-i și smuncește buzduganul din mînă și fuga cu el. CREANGĂ, P. 57. DLRLC
    • format_quote reflexiv Natalia se smuci îmbufnată din brațul Vitaliei. STĂNOIU, C. I. 197. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv (Despre arme de foc) A izbi înapoi la descărcare, a avea recul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: recula
  • 2. reflexiv A se zbate, a face mișcări repezi încolo și încoace spre a scăpa din locul unde este prins sau legat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Sfîrșește odată cu iarăși și iarăși, Cloco!... se smuncea Stroe Vardaru să-și scuture brațul de lipicioasa strînsoare. C. PETRESCU, A. R. 29. DLRLC
    • format_quote Cerbul se smucește Și vrea din nou să fugă. EFTIMIU, Î. 141. DLRLC
    • format_quote Se smucește să scape din îmbrățișare. REBREANU, I. 17. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.