2 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZAHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

zahăr sn [At: M. COSTIN, LET. I, 8/24 / V: (rar) sahar, zar3, (reg) zaar (A și: zaar), (reg) zaăr, (reg) ar, (înv) zacar (S și: sachar), zacăr, zahar, zahâr (A și: zahâr), zăhar, zehar / Pl: ~haruri / E: ngr ζάχαρι(ς)] 1 Zaharoză solidă de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din trestia de zahăr sau din sfecla de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază Si: (reg) miere. 2 (Îs) ~ candel (sau, îrg, galben, de gheață, reg, de candilă) Zahăr (1) cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare Si: candel, (reg) miere de tuse, miere galbenă. 3 (Îs) ~ invertit Amestec de glucoză și fructoză rezultat din hidroliza zaharozei, care se prezintă sub formă de produs siropos, cu gust dulce, solubil în apă. 4 (Îs) ~ de cartofi (sau de amidon, de piciouci) Glucoză solidă obținută prin hidroliza amidonului de cartofi și aromatizată cu diferite esențe alimentare Si: glucoză aromată, (reg) sirop de cartofi, (reg) miere de baraboi. 5 (Îs) ~ de struguri Glucoză. 6 (Îs) ~ de lapte Lactoză. 7 (Îs) ~ de malț Maltoză. 8 (Îs) ~ negru (sau, reg de urs, de-al negru, zar de tuse neagră) Bomboane (medicinale) de culoare neagră Si: (reg) miere-neagră. 9 (Îs) ~ de plumb (sau al lui Saturn) Compus al plumbului cu acid, solubil în apă, foarte toxic, folosit ca mordant în vopsitorie și imprimerie și ca astringent și rezolutiv în medicină Si: acetat de plumb. 10 (Îs) ~ ars Zahăr (1) topit și descompus, parțial, prin încălzire până capătă o culoare maronie, folosit la prepararea unor produse de cofetărie, a unor mâncăruri, la colorarea unor băuturi etc. 11 (Fam; îla; d. oameni) De ~ Generos (2). 12 (Fam; îal; d. oameni) Simpatic. 13 (Înv; îs) Cântare de ~ Cântare bisericească melodioasă. 14 (Șîs boală de ~) Exces de glucoză în sânge și în urină. 15 Boală cauzată de excesul de glucoză din sânge Si: diabet (zaharat). 16 (Îf zahar; lpl) Nume generic dat pentru substanțele organice care formează, alături de albuminoide și de grăsimi, una dintre cele trei grupe de combinații specifice celulelor organismelor vii, din care fac parte glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza, maltoza etc. Si: glucide, hidrați de carbon.

zahăr s.n. 1 Zaharoză. 2 Produs alimentar, ușor asimilabil, alcătuit din zaharoză, cantități mici de apă și impurități (trecute din materia primă), care se obține din trestia-de-zahăr sau din sfecla de zahăr, prin presare sau difuziune, zemurile rezultate fiind purificate și concentrate. Încălzit de vinul roșu fiert cu zahăr..., actorul începu să declame (CA. PETR.). ◊ Zahăr candel (sau galben, de gheață) = zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. Zahăr ars = zahăr topit și descompus, parțial, prin încălzire, pînă capătă o culoare maronie, folosit la prepararea unor produse de cofetărie, a unor mîncăruri, la colorarea unor băuturi etc. Făcuse toată ziua șerbet de zahăr ars (BASS.). Zahăr de plumb = compus al plumbului, solubil în apă, foarte toxic, folosit ca mordant în vopsitorie și imprimerie și ca astringent și rezolutiv în medicină; acetat de plumb. Zahăr de cartofi (sau de amidon) = glucoză solidă obținută prin hidroliza amidonului de cartofi, care este aromatizată cu diferite esențe alimentare. Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = amestec de zaharuri rezultate din hidroliza enzimatică a amidonului cu enzimele din malț, care conține maltoză și dextrine, conținutul de maltoză fiind de patru ori mai mare decît cel de dextrine. Zahăr cubic v. cubic. Zahăr tos v. tos. Vată de zahăr v. vată. ◊ Loc.adj. De zahăr = (despre oameni) care este foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. Să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr (REBR.). ◊ Expr. Mai bine varză acră cu învoială, decît zahăr dulce cu cîrteală v. învoială. A scălda (pe cineva) în zahăr (și în miere) v. scălda. A fi spălat cu zahăr în gură v. spăla. ◊ Compar. Căsuța albă ca un zahăr (BASS.). ◊ Fig. Copacii prind cu limba fulgii de zahăr (LESN.). 3 (med.) Exces de glucoză în sînge și în urină; (și boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. • și (reg.) zahar s.n. /<ngr. ζάχαρη; cf. bg. .

ZAHĂR s. n. 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. ♦ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ♦ Loc. adj. De zahăr = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge; (și în sintagma boală de zahăr) boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. záhari. Cf. bg. zahar.

ZAHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfeclă de zahăr și din trestie de zahăr, și constituind unul din produsele alimentare de bază; zaharoză. Se pune într-un vas de aramă cam 500 gr de zahăr. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 216. (În forma zahar) Furăm întîmpinați în pragul porții de o fată frumoasă, frumoasă de pare că era făcută de zahar. ISPIRESCU, L. 300. Cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zahar. ALECSANDRI, T. 194. ◊ Zahăr de gheață = zahăr candel, v. candel. Zahăr ars = zahăr topit (și descompus parțial prin încălzire), folosit în cofetărie și la colorarea băuturilor. Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza amidonului. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) De zahăr = foarte simpatic, foarte serviabil. Să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. REBREANU, R. I 104. Ce băiat de zahăr ai fi să vii în persoană a-mi aduce răspunsul. CARAGIALE, O. VII 199. 2. Nume dat excesului de glucoză din sînge; boală cauzată de acest exces (v. diabet). – Variante: (regional) zahar, zăhar (ȘEZ. X 120) s. n.

ZAHĂR s. n. 1. Substanță albă, cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază; zaharoză. ◊ Zahăr de struguri = glucoză. Zahăr de lapte = lactoză. Zahăr de malț = maltoză. ◊ Loc. adj. (Despre oameni) De zahăr = foarte bun, gentil, serviabil. 2. Nume dat excesului de glucoză din sînge; boală cauzată de acest exces. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Ngr. zahari.

ZAHĂR n. Substanță dulce alcătuită din zaharoză, obținută, de obicei, din sfecla de zahăr și din trestia de zahăr și folosită în alimentație. ~ farin. /<ngr. záhari

zahăr n. substanță albă, friabilă, dulce la gust, ce se scoate din trestia de zahăr și din sfecle. [Lat. SACCHARUM].

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă: a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. Compuse: Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios); trestie de zahăr = plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum); trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĭstĭ. corectat(ă)

ZAHAR s. n. v. zahăr.

TRESTIE, trestii, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, care crește pînă la 3-4 m înălțime, cu tulpina dreaptă, lemnoasă, goală în interior, cu frunze lungi, tăioase pe margini, cu flori în buchete la vîrful tulpinii, cu semințe aripate; crește în soluri umede, pe marginea lacurilor sau în ape liniștite, puțin adînci și este întrebuințată la diverse împletituri și îngrădituri (Phragmites communis); stuf. Păduri de trestii, ascuțite-n vînt, Se nasc și mor, în soare și viforniți. DRAGOMIR, P. 25. Trestiile galbene... foșneau atingîndu-și pămătufurile. SADOVEANU, O. VI 527. Acolo-n ochi de pădure, Lîngă trestia cea lină... Vom ședea în foi de mure. EMINESCU, O. I 54. ◊ (În metafore și comparații) Era înaltă, subțire trestie, cu ochi verzi. STANCU, D. 11. ◊ (Și în forma compusă trestie-de-baltă) Simțeam cum bolta se-nfioară, cum sînu-i uriaș tresaltă, Cum tremură înfrigurată sfioasa trestie-de-baltă. GOGA, C. P. 10. Mijlocul tău ca trestia-de-baltă și mersul tău ușor. DELAVRANCEA, A. 59. ◊ Compuse: trestie-de-cîmpuri (sau trestie-mică) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschise, violete sau purpurii; crește prin fînețe, pe margini de păduri și pe malurile rîurilor (Calamagrostis epigeios); trestie-de-zahăr = plantă erbacee, din familia gramineelor, cultivată în țările calde ca plantă industrială, din al cărei suc se fabrică zahăr (Saccharum officinarum). Încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantațiile de ananas, trestie-de-zahăr, cafea. RALEA, O. 28. Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie-de-zahăr în țara noastră. SADOVEANU, E. 173; trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina lemnoasă, foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus Rotang). (Eliptic) O luă spre Jidovița agale... învîrtind între degete un baston de trestie. REBREANU, I. 60; trestie-mirositoare = obligeană.

zahàr n. Mold. zahăr: o bucată de zahàr AL.

rodozáhar n., pl. urĭ (ngr. rodo-záhari). Sec. 19. Dulceață de petale de trandafir. – Și azĭ în est rod de záhăr!

zahár (est) și záhăr (vest) n., pl. urĭ (ngr. záhari, rar zahári, ar. sukkar, sokkar, turc. šeker, pers. šakar, šakkar, d. scr. šárkarâ, pâli sakkharâ, de unde vgr. sákhar, sákharon, lat. sáccharum; it. zúcchero, fr. sucre, germ. zucker, ung. cukor, rut. cúkor; bg. zàhar. V. șichirgiŭ). O substanță albă, friabilă și dulce care se scoate din diverse plante, maĭ ales din trestia de zahăr și din sfeclă: cine n’a gustat amaru, nu știe ce e zaharu (prov.). Zahar de gheață (est), candel, zahăr cristalizat, translucid. (E bun contra tusiĭ. Copiiĭ îl mănîncă ca acadea). Zahár toz, zahăr granulat, în grăunâe micĭ aproape ca nisipu. – Patria zahăruluĭ de trestie e India (Bengalu). Prima știre autentică despre zahăr a fost adusă în Eŭropa la 327 în ainte de Hristos de doĭ generalĭ aĭ luĭ Alexandru cel Mare, care povesteaŭ că în India se face mĭere fără de albine. Această „mĭere” era sucu trestiiĭ de zahăr. Acest suc s’a întrebuințat mult timp în stare lichidă, ca și mĭerea, și abea în seculu III-VI după Hristos s’a inventat și răspîndit metoda fabricăriĭ zahăruluĭ consistent. – Cultivarea trestiiĭ de zahăr și fabricarea zahăruluĭ s’a răspîndit maĭ întîĭ în China și insulele Sonde. În seculu V după Hristos zahăru se introduse și în Persia, de unde a trecut în Arabia (maĭ ales după cuceririle Arabuluĭ Omar, între 634-644). Apoĭ cultura trestiiĭ de zahăr se răspîndi în țările cucerite de Arabĭ, în Cipru, Sicilia, Spania. Rafinarea zahăruluĭ se perfecționase maĭ ales în Egipt, a căruĭ sistemă s’a menținut pînă pe la sfîrșitu secululuĭ XVIII. – În urma mariĭ mișcărĭ între Occident și Orient în seculu XI (crucĭate, comerciŭ), zahăru se introduse tot maĭ mult în Eŭropa. În Orient se consuma pe atuncĭ în mare cantitate ca zaharica. Venețieniĭ și Genovejiĭ înființară în Siria și Palestina plantațiunĭ de trestie și fabricĭ de zahăr. Italieniĭ îl duseră apoĭ în Germania și Austria. – Pin evu mediŭ și începutu celuĭ modern zahăru era scump ca un medicament: cîteva sute de francĭ chilogramu! În seculu XIX, în timpu bloculuĭ continental, a început să se facă zahăr din sfeclă, care azĭ e pricipala plantă din care se scoate zahăru. Dar cel maĭ bun zahăr din lume e cel de trestie și anume din San Domingo, unde trestiiĭ, aduse din insula Madera, ĭ-a priit maĭ mult de cît orĭ-unde. V. trestie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trestie-de-zahăr (plantă) (desp. -ti-e-) s. f., art. trestia-de-zahăr (desp. -ti-a-), g.-d. trestii-de-zahăr, art. trestiei-de-zahăr

trestie-de-zahăr (plantă) (-ti-e-) s. f., art. trestia-de-zahăr, g.-d. trestii-de-zahăr, art. trestiei-de-zahăr

trestie-de-zahăr s. f. (sil. -ti-e-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZAHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. și Ban.) miere. (~ul constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malț v. maltoză; zahăr de struguri v. glucoză. 3. (BIOL.) zahăr de fructe v. fructoză; zahăr de lapte v. lactoză.

ZAHĂR s. 1. zaharoză, (Transilv., Maram. si Ban.) miere. (~ constituie un aliment de bază al omului.) 2. (CHIM.) zahăr de malț = maltoză; zahăr de struguri = glucoză.

ZAHĂR DE GHEAȚĂ s. v. candel.

ZAHĂR DE LAPTE s. v. lactobioză, lactoză.

ZAHAR s. (BIOL.) glucid, hidrat de carbon.

zahăr de gheață s. v. CANDEL.

zahăr de lapte s. v. LACTOBIOZĂ. LACTOZĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zahăr (-ruri), s. n. – Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată. – Var. Mold. zahar, Trans. zăhar. Mr. záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu, Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον < ind. sakkhara, arab. as-sukkar (Cihac, II, 712), sl. zacharŭ (cf. Vasmer, Gr., 148) și în toate idiomurile europene. – Der. zăhărică (var. zaharică), s. f. (plante, Myricaria germanica, Lycium vulgare); zăhăret, s. n. (dulciuri, bomboane); zaharica, s. f. (dulce, bomboană, dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256); zaharisi (var. zăhări, zăhăra), vb. (a îndulci, a glasa; refl., a se cristaliza zahărul dintr-o marmeladă sau dintr-un lichior; a se ramoli), din ngr. ζαχαρώνω, viitor ζαχαρόσω (Tiktin; Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265); zaharniță, s. f. (vas în care se ține zahărul); zăhăros, adj. (bogatîn zahăr, cu zahăr); zaharină (var. saharină), s. f., din fr. saccharine; zaharoză (var. saharoză), s. f., din fr. saccharosa.

ZĂHAR s. n. (Trans., Var.) Zahăr.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zahăr s. n. sg. (tox.) cub de zahăr îmbibat cu o doză lichidă de LSD-25.

Intrare: zahăr
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahăr
  • zahărul
  • zahăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zahăr
  • zahărului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăhar
  • zăharul
  • zăharu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zăhar
  • zăharului
plural
vocativ singular
plural
zehar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sahar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahar
  • zaharul
  • zaharu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zahar
  • zaharului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaar
  • zaarul
  • zaaru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zaar
  • zaarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaăr
  • zaărul
  • zaăru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zaăr
  • zaărului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacar
  • zacarul
plural
genitiv-dativ singular
  • zacar
  • zacarului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zacăr
  • zacărul
plural
genitiv-dativ singular
  • zacăr
  • zacărului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zahâr
  • zahârul
plural
genitiv-dativ singular
  • zahâr
  • zahârului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ar
  • arul
plural
genitiv-dativ singular
  • ar
  • arului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zar
  • zarul
plural
genitiv-dativ singular
  • zar
  • zarului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-de-zahăr
  • silabație: -ti-e- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-zahăr
  • trestia-de-zahăr
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-zahăr
  • trestiei-de-zahăr
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zahărsubstantiv neutru

  • 1. Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată, ușor solubilă în apă, cu gust dulce și plăcut, obținută mai ales din sfecla de zahăr sau din trestia de zahăr și constituind unul dintre produsele alimentare de bază. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: miere zaharoză diminutive: zăhărel
    • format_quote Se pune într-un vas de aramă cam 500 gr de zahăr. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 216. DLRLC
    • format_quote (În forma zahar) Furăm întîmpinați în pragul porții de o fată frumoasă, frumoasă de pare că era făcută de zahar. ISPIRESCU, L. 300. DLRLC
    • format_quote Cei cu pricina de ieri o adus zece căpățîni de zahar. ALECSANDRI, T. 194. DLRLC
    • 1.1. Zahăr de struguri = glucoză. DEX '09 DLRLC DLRM
      sinonime: glucoză
    • 1.2. Zahăr de lapte = lactobioză, lactoză. DEX '09 DLRLC DLRM
    • 1.3. Zahăr de malț = maltoză. DEX '09 DLRLC DLRM
      sinonime: maltoză
    • 1.4. Zahăr de gheață = zahăr candel (?). DLRLC
      sinonime: candel
    • 1.5. Zahăr ars = zahăr topit (și descompus parțial prin încălzire), folosit în cofetărie și la colorarea băuturilor. DLRLC
    • 1.6. Zahăr de cartofi = glucoza obținută prin hidroliza amidonului. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De zahăr = (despre oameni) foarte bun; foarte simpatic. DEX '09 DLRLC DLRM
      • format_quote Să vie pe la ei, să-i cunoască familia și să se împrietenească cu Aristide, care e un băiat de zahăr. REBREANU, R. I 104. DLRLC
      • format_quote Ce băiat de zahăr ai fi să vii în persoană a-mi aduce răspunsul. CARAGIALE, O. VII 199. DLRLC
  • 2. Nume dat excesului de glucoză din sânge. DEX '09 DLRLC DLRM
    • chat_bubble (în) sintagmă Boală de zahăr = boală cauzată de acest exces; diabet zaharat. DEX '09 DLRLC DLRM
      sinonime: diabet
etimologie:

trestie-de-zahărsubstantiv feminin

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Încă din 1512 s-a început importul de negri din Africa pentru plantațiile de ananas, trestie-de-zahăr, cafea. RALEA, O. 28. DLRLC
    • format_quote Exploata zeci de moșii și visa culturi rare de orez și trestie-de-zahăr în țara noastră. SADOVEANU, E. 173. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic