17 definiții pentru glucoză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLUCO s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose.

GLUCO s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. – Din fr. glucose.

gluco sf [At: LEG. EC. PL. 28 / Pl: ~ze / E: fr glucose] Monozaharid, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase utilizări în industrie și farmacie.

GLUCOZĂ, glucoze, s. f. Substanța organică cea mai răspîndită din natură, fiind materia de bază a celulozei și a amidonului și care, în stare pură, este cristalină, dulce, solubilă în apă; se întrebuințează în medicină, în industria alimentară, în industria chimică etc.

GLUCOZĂ, glucoze, s. f. Substanță zaharoasă cristalizată, care se găsește în miere și în fructe sau se prepară pe cale industrială, avînd numeroase folosiri în industrie. – Fr. glucose (< gr.).

GLUCO s.f. Substanță organică dulce, albă și cristalizată, care se găsește în struguri, în amidonul din cartofi etc. [< fr. glucose, cf. gr. glykys – dulce].

gluco s. f. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, dulce, care se găsește în miere, în fructe, în compoziția glucidelor. (< fr. glucose)

GLUCO f. Substanță de culoare albă, cristalizată, cu gust dulce, care se găsește, mai ales, în miere și fructe sau se prepară pe cale industrială, având diverse întrebuințări în industrie și în medicină. /<fr. glucose

glucoză f. zahăr din struguri, din feculă.

*glicóză și glucóză f., pl. e (d. vgr. glykýs, dulce). Chim. O substanță sólidă incoloră de 2 orĭ ½ maĭ puțin dulce de cît zahăru. Se moaĭe la 60° și se topește la 86°. E o aldeidă-alcool și se găsește în fructele dulcĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gluco s. f., g.-d. art. glucozei

gluco s. f., g.-d. art. glucozei

gluco s. f., g.-d. art. glucozei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLUCO s. 1. (CHIM.) zahăr de struguri. 2. (FARM.) dextroză.

GLUCO s. (CHIM.) zahăr de struguri.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GLUCÓZĂ (< fr. {i}; {s} gr. glykys „dulce”) s. f. 1. Monozaharidă de culoare albă, cristalizată, solubilă în apă, cu gust dulce prezentă în miere, fructe dulci, în sânge. Este sintetizată de plantele verzi în cursul asimilației clorofiliene; au un rol fundamental în metabolismul ființelor vii. Se întrebuințează în industria alimentară, în medicină, în industria chimică etc. 2. Produs industrial de hidroliză acidă sau enzimatică a unor suspensii de amidon.

Intrare: glucoză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gluco
  • glucoza
plural
  • glucoze
  • glucozele
genitiv-dativ singular
  • glucoze
  • glucozei
plural
  • glucoze
  • glucozelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gluco, glucozesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Substanță zaharoasă cristalizată, de culoare albă, care se găsește în miere, în fructe, în plante, în organism sau se prepară pe cale industrială, având numeroase folosiri în industrie și în farmacie. DEX '09 DEX '98 DN
  • comentariu Dicționarele mai vechi indică și formă de plural, dar acesta nu este folosit. dexonline
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.