16 definiții pentru gentil ghentililoru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gentil, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 50 / V: (înv) ghentililoru / Pl: ~i, ~e / E: fr gentibil[1], it gentile] (D. oameni și manifestările lor) 1 a Amabil. 2 a Politicos. 3 a Curtenitor. 4 a Îndatoritor. 5 a (Înv) Drăguț. 6 a (Înv) Plăcut. 7 a (Înv) Nostim. 8 sm (Înv) Gentilom.

  1. Mai probabil gentil. — cata

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (Înv.) Drăguț, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.

GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre persoane, rar despre manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, drăguț. Tînăr gentil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. gentílă, pl. gentíle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GENTÍL adj. v. curtenitor.

Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neșlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gentíl (gentílă), adj.1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguț. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) și mai tîrziu din fr. gentil.Der. gentilețe, s. f., din fr. gentilesse; gentilom, s. m., din fr. genilhombre.

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis

gentil a. 1. delicat și plăcut; 2. frumușel, nostim: ce petrecere gentilă! EM.

*gentíl, -ă adj. (lat. gentilis, d. gens, gentis, familie, ginte). Delicat și grațios. Amabil, blînd. Adv. În mod gentil: a te purta gentil.

ghentililoru a, sm vz gentil

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle

GENTIL adj. amabil, atent, curtenitor, drăguț, galant, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PORT-GENTIL [por-ʒãtí], oraș în partea de V a statului Gabon, situat pe un promontoriu (capul Lopez), și pe ins. Lopez, la gura de vărsare a fl. Ogooué în Oc. Atlantic, la 161 km SV de Libreville; 79,2 mii loc. (1993). Port petrolier. Aeroport. Expl. de petrol și gaze naturale; ind. de prelucr. a petrolului și a lemnului (mobilă), chimică, electronică, textilă și alim. Reparații navale. Export de lemn, petrol și de produse agricole tropicale.

Intrare: gentil
gentil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentil
  • gentilul
  • gentilu‑
  • genti
  • gentila
plural
  • gentili
  • gentilii
  • gentile
  • gentilele
genitiv-dativ singular
  • gentil
  • gentilului
  • gentile
  • gentilei
plural
  • gentili
  • gentililor
  • gentile
  • gentilelor
vocativ singular
plural
ghentililoru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gentil ghentililoru

etimologie: