15 definiții pentru candel (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÁNDEL s. n., adj. invar. 1. S. n. Zahăr în formă de cristale mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. 2. Adj. invar. Care se referă la candel (1). Zahăr candel. – Din germ. Kandel[zucker].

cándel sm [At: GRIGORIU-RIGO, M. P., ap. DA / E: ger Kandel(zucker)] Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut, prin cristalizarea lentă a zahărului, din siropuri saturate, cu puritate mare.

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. – Din germ. Kandel[zucker].

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente.

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. – Germ. Kandel[zucker].

CÁNDEL s.n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. [< germ. Kandel(zucker)].

CÁNDEL s. n. zahăr cristalizat în prisme transparente. (< germ. Kandel/zucker/)

CÁNDEL n. Zahăr în cristale transparente. /<germ. Kandel[zucker]

candel n. zahăr cristalizat bun pentru tuse. [Nemț. KANDEL (ZUCKER)].

*cándel n. (germ. kandel- [zucker, zahăr], d. it. candito, cristalizat, vorbind de zahăr; fr. candi, candel, d. ar. qandi, zahăr de trestie; ngr. kándi [scris kánti]). Munt. Zahăr cristalizat (mold. zahar de gheață).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cándel (zahăr ~) adj. invar., s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁNDEL s. 1. (pop.) zahăr de gheață. (Suge o bucată de ~.) 2. candel negru = miambal.

CANDEL s. 1. (pop.) zahăr de gheață. (Suge o bucată de ~.) 2. candel negru = miambal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cándel s. n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerț (Borcea 180).

Intrare: candel (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candel
  • candelul
  • candelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • candel
  • candelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

candel (s.n.)

  • 1. Zahăr în formă de cristale mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: