3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂDĂRẤT2, -Ă, zădărâți, -te, adj. (Pop.; despre oameni și animale) întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

ZĂDĂRẤT1 s. n. (Pop.) Faptul de a zădărî.V. zădărî.

zădărât, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: ~rit, zeder~ / Pl: ~âți, ~e / E: zădărî] 1 (Îrg; d. ființe) Provocat (1). 2 Sâcâit (1). 3 (Reg; rar; d. răni) Zgândărit (3).

ZĂDĂRẤT, -Ă, zădărâți, -te, adj. (Despre oameni și animale) Întărâtat, provocat; mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

ZĂDĂRẤT, -Ă, zădărâți, -te, adj. (Despre oameni și animale) Întărâtat, provocat, excitat, mâniat. [Var.: zădărít, -ă adj.] – V. zădărî.

ZĂDĂRÍ vb. IV v. zădărî.

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. v. zădărât.

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. v. zădărât.

ZĂDĂRÎ́, zădărăsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, sb. zadirati.

zădărî v [At: PSALT. 315 / V: (îrg) ~ri, zâd~, (înv) zederî, (reg) zidări, zid~, jidări (Pzi: jidăr) / Pzi: ~răsc și (reg) zâdăr, jâdăr / E: vsl задьрати, задерж] 1 (Îrg; c. i. ființe) A provoca (1). 2 A sâcâi (1). 3 (Fig) A neliniști. 4 (Rar; d. corpuri de armată) A hărțui. 5 (Pop; csnp) A nimici (1). 6 (Olt; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 7 (Rar; c. i. foc, flăcări etc.) A ațâța (1).

zădărit, -ă adj. v. zădărît.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărită, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьатн.

zădărî vb. IV. tr. 1 A întărîta, a irita pe cineva; a sîcîi, a necăji, a hărțui. Slugile... nu-l mai zădărau (CE. PETR.). ♦ Fig. A răscoli, a tulbura. 2 A înteți focul (răscolind lemnele, cărbunii aprinși). • prez.ind. -ăsc. și zădări vb. IV. /<sl. veche. задьратн.

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. V. zădărât.

ZĂDĂRÎ, zădărăsc, vb. IV. Tranz. 1. A întărâta, a provoca pe cineva; a sâcâi, a necăji, a hărțui. ♦ A răscoli, a tulbura. 2. A ațâța focul. [Var.: zădărí vb. IV] – Din bg. zadarjam, scr. zadirati.

ZĂDĂRÍT, -Ă adj. v. zădărît.

arată toate definițiile

Intrare: zădărât (adj.)
zădărât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădărât
  • zădărâtul
  • zădărâtu‑
  • zădărâ
  • zădărâta
plural
  • zădărâți
  • zădărâții
  • zădărâte
  • zădărâtele
genitiv-dativ singular
  • zădărât
  • zădărâtului
  • zădărâte
  • zădărâtei
plural
  • zădărâți
  • zădărâților
  • zădărâte
  • zădărâtelor
vocativ singular
plural
zădărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădărit
  • zădăritul
  • zădăritu‑
  • zădări
  • zădărita
plural
  • zădăriți
  • zădăriții
  • zădărite
  • zădăritele
genitiv-dativ singular
  • zădărit
  • zădăritului
  • zădărite
  • zădăritei
plural
  • zădăriți
  • zădăriților
  • zădărite
  • zădăritelor
vocativ singular
plural
zederât
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zădărât (s.n.)
zădărât2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zădărât
  • zădărâtul
  • zădărâtu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zădărât
  • zădărâtului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zădărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădărî
  • zădărâre
  • zădărât
  • zădărâtu‑
  • zădărând
  • zădărându‑
singular plural
  • zădărăște
  • zădăraște
  • zădărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărăsc
  • zădăram
  • zădărâi
  • zădărâsem
a II-a (tu)
  • zădărăști
(să)
  • zădărăști
  • zădărai
  • zădărâși
  • zădărâseși
a III-a (el, ea)
  • zădărăște
  • zădăraște
(să)
  • zădărască
  • zădăra
  • zădărî
  • zădărâse
plural I (noi)
  • zădărâm
(să)
  • zădărâm
  • zădăram
  • zădărârăm
  • zădărâserăm
  • zădărâsem
a II-a (voi)
  • zădărâți
(să)
  • zădărâți
  • zădărați
  • zădărârăți
  • zădărâserăți
  • zădărâseți
a III-a (ei, ele)
  • zădărăsc
(să)
  • zădărască
  • zădărau
  • zădărâ
  • zădărâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zădări
  • zădărire
  • zădărit
  • zădăritu‑
  • zădărind
  • zădărindu‑
singular plural
  • zădărește
  • zădăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zădăresc
(să)
  • zădăresc
  • zădăream
  • zădării
  • zădărisem
a II-a (tu)
  • zădărești
(să)
  • zădărești
  • zădăreai
  • zădăriși
  • zădăriseși
a III-a (el, ea)
  • zădărește
(să)
  • zădărească
  • zădărea
  • zădări
  • zădărise
plural I (noi)
  • zădărim
(să)
  • zădărim
  • zădăream
  • zădărirăm
  • zădăriserăm
  • zădărisem
a II-a (voi)
  • zădăriți
(să)
  • zădăriți
  • zădăreați
  • zădărirăți
  • zădăriserăți
  • zădăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zădăresc
(să)
  • zădărească
  • zădăreau
  • zădări
  • zădăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zădărât (adj.) zădărit zederât

etimologie:

  • vezi zădărî
    surse: DEX '09 DLRM

zădărât (s.n.)

  • 1. popular Faptul de a zădărî.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi zădărî
    surse: DEX '98 DEX '09

zădărî zădări

etimologie: