8 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

vulgar, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 114 / V: vol~, ~gariu / Pl: ~i, ~e / E: fr vulgaire, lat vulgaris] 1 a (Înv; d. limbi) Care este vorbit de ansamblul unei populații. 2 a (D. limbi; spc; îoc literar, savant) Aspect al unei limbi cunoscut de toți vorbitorii ei. 3 a (D. cuvinte, expresii) Care aparține limbii populare. 4 a (D. texte) Care este scris în limba populară. 5 sf Denumire dată limbii italiene, mai ales în perioada medievală. 6 a Care este caracteristic majorității. 7 a Care este lipsit de originalitate Si: banal, comun (29), obișnuit, prozaic, (îvr) vulgaricesc. 8 a Care este propriu vulgului (1). 9 a Care este îndeobște cunoscut, admis Si: banal, comun, obișnuit. 10 a (Mat; îs) Logaritm ~ Logaritm a cărui bază este numărul zece Si: logaritm zecimal. 11 a (Dep) Care este lipsit de elevație, cultură, rafinament. 12 a (Dep) Care este lipsit de decență, bunăcuviință Si: grosolan (1), necioplit, ordinar, trivial. 13 a Care are gusturi grosiere. 14 a (D. manifestări ale oamenilor) Lipsit de distincție, de rafinament. 15 a (D. manifestări ale oamenilor) Lipsit de decență. 16 a (Îoc științific) Care nu are bază științifică.

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris.

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. Am fost și eu de vreo cîteva ori la bal mascat... E dezgustător... E o înghesuială vulgară... Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68. Directorul regreta că s-a coborît să discute cu un om atît de vulgar. REBREANU, I. 13. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. [Ilenuța] grăbește, fiindcă o așteaptă acasă vulgare griji de gospodărie. C. PETRESCU, A. 459. Gherlaș a început să cunoască... o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67. Comparațiunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparațiunilor vulgare. MACEDONSKI, O. IV 47. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal, v. zecimal. Se cere să calculăm logaritmul zecimal sau vulgar al lui N. ALGEBRA 75. 3. (Învechit, despre limbă) Vorbit de popor, popular. Mă condamni să-ți vorbesc în limba vulgară a părinților mei. ALECSANDRI, T. I 254. Nu știu, fi-va de toți înțăles acest cuvînt, căci este vulgar. BUDAI-DELEANU, Ț. 119. ◊ (Învechit) Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar. GALACTION, O. I 337.

VULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limbă) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 3. Lipsit de bază științifică; neștiințific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care, în esență, reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința de natură materială. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală și medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire].

VULGÁR, -Ă I. adj. 1. cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. 2. ordinar, grosolan, trivial. 3. latina ~ă = limba latină populară. 4. lipsit de bază științifică; neștiințific. ♦ materialism ~ = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința ca fiind de natură materială. II. s. f. denumire a limbii italiene, în epoca medievală și medie. (< fr. vulgaire, lat. vulgaris)

VULGÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; trivial; ordinar. 2) (despre persoane și manifestările lor) Care este lipsit de pudoare; fără decență; indecent; scabros; trivial; obscen. 3): Latina ~ă limba latină vorbită; latina populară. /<lat. vulgaris, fr. vulgaire

vulgar a. 1. comun, primit în genere; 2. trivial, josnic: om vulgar; 3. ce ține de vulg: vorba-i trezia furia vulgară EM.

*vulgár, -ă adj. (lat. vulgaris). De vulg, trivial, comun, ordinar: maniere, vorbe vulgare. Comun, ordinar, nedistins, necĭoplit, ignobil: o față cu trăsăturĭ vulgare. Adv. În mod vulgar. V. popular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. vulgáră, pl. vulgáre

vulgár adj. m., pl. vulgári; f. sg. vulgáră, pl. vulgáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VULGÁR adj., s., adv. 1. adj., s. v. mitocan. 2. adj. v. mitocănesc. 3. adv. v. mitocănește. 4. v. popular. 5. adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scârnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

VULGAR adj., s., adv. 1. adj., s. bădăran, grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.) 2. adj. bădărănesc, grosolan, mahalagesc, mitocănesc, mîrlănesc, mojic, mojicesc, nepoliticos, ordinar, țopesc, țopîrlănesc, (rar) mojicos, (fig.) necioplit. (O comportare ~.) 3. adv. bădărănește, grosolan, mahalagește, mitocănește, mîrlănește, mojicește, ordinar, țărănește. (S-a purtat ~.) 4. adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, trivial, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

Vulgar ≠ delicat, elegant, fin, galant, grațios, manierat, nobil, politicos, rafinat, select


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VULGÁR, -Ă adj. (< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire): în sintagmele expresie vulgară, latină vulgară, limbaj vulgar și limbă vulgară (v.).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Arisarum vulgare Targ.-Tozz. Specie cu spată purpurie, cilindrică, la vîrf rulată înăuntru, spadice ieșit în exterior, mai mult sau mai puțin atîrnînd.

Echium vulgare L. Specie care înflorește vara. Flori albastre, rar roz sau albe (caliciul mai lung decît tubul corolei, stamine lipite de gîtul corolei care, împreună cu stilul, depășesc lungimea corolei), dioice, poligame, în spice simple reunite în raceme. Fructe, nucule. Frunze lanceolate, verzi. Plantă (cca 95 cm înălțime) erbacee, bienală, aspru-păroasă. Specie meliferă.

Foeniculum vulgare Mill. (syn. F. officinale All.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori galbene, dispuse (cca 15) în umbele, radiate, stil foarte scurt. Fruct diachenă ovoidală, cilindrică, maro sau gri-galbenă, cu muchii, miros aromatic, gust dulceag, aromat, ca de anason. Frunze tripenate sau multipenate, cu segmente lungi, subulate. Tulpină glaucescentă (cca 1,80 înălțime), foarte aromatică, cilindrică, bogat ramificată, fin-striată, fistuloasă.

arată toate definițiile

Intrare: Arisarum vulgare
Arisarum vulgare park  nomenclatura binară
compus
  • Arisarum vulgare
Intrare: Echium vulgare
compus
  • Echium vulgare
Intrare: Foeniculum vulgare
Foeniculum vulgare park  nomenclatura binară
compus
  • Foeniculum vulgare
Intrare: Ligustrum vulgare
Ligustrum vulgare park  nomenclatura binară
compus
  • Ligustrum vulgare
Intrare: Origanum vulgare
Origanum vulgare park  nomenclatura binară
compus
  • Origanum vulgare
Intrare: Polypodium vulgare
Polypodium vulgare park  nomenclatura binară
compus
  • Polypodium vulgare
Intrare: vulgar
vulgar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulgar
  • vulgarul
  • vulgaru‑
  • vulga
  • vulgara
plural
  • vulgari
  • vulgarii
  • vulgare
  • vulgarele
genitiv-dativ singular
  • vulgar
  • vulgarului
  • vulgare
  • vulgarei
plural
  • vulgari
  • vulgarilor
  • vulgare
  • vulgarelor
vocativ singular
plural
Intrare: vulgară
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulga
  • vulgara
plural
genitiv-dativ singular
  • vulgare
  • vulgarei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vulgar

  • exemple
    • Am fost și eu de vreo cîteva ori la bal mascat... E dezgustător... E o înghesuială vulgară... Un miros de corpuri nădușite. CAMIL PETRESCU, T. II 68.
      surse: DLRLC
    • Directorul regreta că s-a coborît să discute cu un om atît de vulgar. REBREANU, I. 13.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre persoane și manifestările lor) Care este lipsit de pudoare; fără decență.
  • 3. Lipsit de originalitate.
    exemple
    • [Ilenuța] grăbește, fiindcă o așteaptă acasă vulgare griji de gospodărie. C. PETRESCU, A. 459.
      surse: DLRLC
    • Gherlaș a început să cunoască... o glorie ieftină, vulgară și lipsită de bani. SAHIA, N. 67.
      surse: DLRLC
    • Comparațiunile lui Duiliu Zamfirescu... ies din cercul comparațiunilor vulgare. MACEDONSKI, O. IV 47.
      surse: DLRLC
    • 3.1. matematică Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal (1.3.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Se cere să calculăm logaritmul zecimal sau vulgar al lui N. ALGEBRA 75.
        surse: DLRLC
  • 4. învechit (Despre limbă) Vorbit de popor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: popular attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mă condamni să-ți vorbesc în limba vulgară a părinților mei. ALECSANDRI, T. I 254.
      surse: DLRLC
    • Nu știu, fi-va de toți înțăles acest cuvînt, căci este vulgar. BUDAI-DELEANU, Ț. 119.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Limba latină vulgară = limba latină târzie, vorbită în provinciile Imperiului Roman; latina populară.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 5. Lipsit de suport științific.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neștiințific attach_file un exemplu
    exemple
    • Era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar. GALACTION, O. I 337.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea secolului XIX, care, în esență, reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința de natură materială.
      surse: DN

etimologie:

vulgară

  • 1. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală și medie.
    surse: DN
  • limba latină vulgaris
    surse: DN

etimologie: