BANAL, -Ă, banali, -e, adj., s. n. (Lucru, fenomen) lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

banal, ~ă [At: ODOBESCU, S. I, 185 / Pl: ~e / E: fr banal] 1-2 a, av (Care este) lipsit de originalitate Si: comun, cunoscut, obișnuit, știut.

banál, -ă adj. 1 (despre realizări, creații etc. ale oamenilor) Care este lipsit de originalitate, care nu se distinge prin nimic. Un volum de poezii banale. 2 (despre situații, fapte etc.) Care este comun, obișnuit, de mică importanță. Nu a impresionat pe nimeni cu soluția banală propusă. ◆ Care este cunoscut de toată lumea. La teză s-a dat o problemă banală. 3 (despre persoane sau despre viața, existența lor) Care este lipsit de strălucire, de farmec. Un tînăr banal și plictisitor. ◆ (despre înfățișarea oamenilor) Care nu are nimic deosebit, atractiv. Are un chip banal, inexpresiv. 4 (despre mărfuri) Care este de proastă calitate. Folosea un parfum banal. • pl. -i, -e. /<fr. banal.

*BANAL adj. De rînd, comun, lipsit de originalitate, ceea ce a devenit urît și neplăcut din pricină că s’a întrebuințat prea mult: mă silea să răspund la asemenea politeță prin cuvintele ~e: „nu face nimica, domnule” (I.-GH.) [fr.].

BANAL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal.

BANAL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate, cunoscut de toată lumea, comun. O încînta timbrul acela sonor, care ascundea în vorbe banale o perfectă înțelegere sufletească. BART, E. 50.

BANAL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal.

BANAL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal].

BANAL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal)

BANAL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale

banal a. care e pentru ori și cine: comun, trivial.

*banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal.

banal² s. n.

banal¹ adj. m., pl. banali; f. banală, pl. banale

banal¹ adj. m., pl. banali; f. banală, pl. banale

banal² s. n.

banal adj. m., pl. banali; f. sg. banală, pl. banale

BANAL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)

BANAL adj. 1. anost, monoton, placid, plictisitor, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 2. arhicunoscut, depășit, știut, vechi, (rar) răscunoscut, (fam. fig.) fumat, răsuflat. (O glumă ~.) 3. comun, standard, stereotip, șablonard. (Formule ~.) 4. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 5. comun, prozaic, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 6. comun, neînsemnat, obișnuit, sărac. (Viața pictorului X e uimitor de ~.) 7. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 8. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.)

Banal ≠ sublim, extraordinar, original