11 definiții pentru trivial

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. Vulgar, ordinar; obscen, necuviincios, indecent, scabros. [Pr.: -vi-al] – Din fr. trivial, lat. trivialis.

TRIVIÁL, -Ă, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ◊ (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102.

triviál (-vi-al) adj. m., pl. triviáli; f. triviálă, pl. triviále

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rând, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspântie].

TRIVIÁL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)

TRIVIÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial

trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adevăruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ║ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.

*triviál, -ă adj. (lat. trivialis, d. trivium, răspîntie de treĭ drumurĭ, d. tres, treĭ și via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuvînt trivial. Adv. A te exprima trivial.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

triviál adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviáli; f. sg. triviálă, pl. triviále

TRIVIAL adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)

Intrare: trivial
trivial adjectiv
  • silabație: -vi-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trivial
  • trivialul
  • trivialu‑
  • trivia
  • triviala
plural
  • triviali
  • trivialii
  • triviale
  • trivialele
genitiv-dativ singular
  • trivial
  • trivialului
  • triviale
  • trivialei
plural
  • triviali
  • trivialilor
  • triviale
  • trivialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)