trivial, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~vi-al / Pl: ~i, ~e / E: lat trivialis, fr trivial] 1 De rând Si: comun, obișnuit, ordinar. 2 (Înv; îs) Școală ~ă Școală elementară pentru tot poporul. 3 De prost gust Si: grosolan, vulgar. 4 (Mai ales d. vorbire, cuvinte etc.) Care este obscen Si: indecent, necuviincios, scabros.

TRIVIAL, -Ă, triviali, -e, adj. 1. De prost gust, vulgar, ordinar. Călătorul pleacă deprimat, chemat prea repede din visul său la o realitate trivială. RALEA, O. 86. Scrisorile sale... au ceva trivial; gluma lui e greoaie. Gesticulează, cîntă, lovește oamenii peste pîntece. GHEREA, ST. CR. I 15. Pentru aceasta... s-ar cere o știință... un fel de, dacă pot întrebuința acest cuvînt trivial, un fel de economie a sensibilității. CARAGIALE, T. II 200. 2. Obscen, indecent, scabros. Auzise de atîtea ori... glume nesărate, triviale. CAMILAR, N. I. 155. ◊ (Adverbial) Vorbele prietenului pîngăreau brutal, coborau trivial pe pămînt ceea ce era pur și inalterat în toată suferința lui și a Luminiței. C. PETRESCU, Î. II 102.

TRIVIAL, -Ă adj. 1. (Liv.) Comun, de rînd, obișnuit; evident. 2. Care are un caracter necuviincios; obscen, ordinar, vulgar, scabros. [Pron. -vi-al. / cf. fr. trivial, lat. trivialis < trivium – răspîntie].

TRIVIAL, -Ă adj. 1. comun, de rând, obișnuit; evident. 2. obscen, ordinar, indecent, vulgar, scabros. (< fr. trivial, lat. trivialis)

TRIVIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; comun; obișnuit; banal; vulgar; plat. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de pudoare; foarte vulgar. Anecdotă ~ă. [Sil. -vi-al] /<fr. trivial

trivial a. 1. foarte comun, prea cunoscut: adevăruri triviale; 2. josnic, ordinar: expresiuni triviale. ║ n. ceea ce este trivial: a evita trivialul.

*triviál, -ă adj. (lat. trivialis, d. trivium, răspîntie de treĭ drumurĭ, d. tres, treĭ și via, drum. V. de-viez). Comun, ordinar, nedemn de salon: stil, cuvînt trivial. Adv. A te exprima trivial.

trivial (desp. -vi-al) adj. m., pl. triviali; f. trivială, pl. triviale

trivial (-vi-al) adj. m., pl. triviali; f. trivială, pl. triviale

trivial adj. m. (sil. -vi-al), pl. triviali; f. sg. trivială, pl. triviale

TRIVIAL adj. v. obscen.

TRIVIAL adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scîrbos, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbălat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă, o atitudine ~.)