7 intrări

Articole pe această temă:

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

VÍTĂ, vite, s. f. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor; p. gener. animal. ◊ Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre. ♦ Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost. – Lat. vita „viață”.

VIȚĂ, vițe, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, cu lăstari subțiri și frunze mari, lobate și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți pentru producția de struguri și de vin; vie (Vitis).Viță de Canada sau viță sălbatică = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se colorează toamna în roșu, cultivat ca plantă decorativă (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Șuviță de păr. ♦ Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parâmă de sârmă. 2. Fig. Descendent, urmaș, vlăstar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De viță = a) de calitate superioară; b) de origine aleasă, nobil. – Lat. *vitea (= vitis).

VÍȚĂ, vițe, s. f. I. (Adesea determinat prin „de vie”) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agățători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți; vie (Vitis).Viță de Canada sau viță sălbatică = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se colorează toamna în roșu, cultivat ca plantă decorativă (Vitis hederacea). ♦ Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (I); p. gener. curpen, vrej. ♦ Compus: viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba). II. 1. (Pop.) Șuviță de păr. ♦ Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect. ♦ (Mar.) Parâmă de sârmă. 2. Fig. Descendent, urmaș, vlăstar; p. ext. neam; soi, fel. ◊ Loc. adj. De viță = a) de calitate superioară; b) de obârșie boierească. – Lat. *vitea (= vitis).

VÍTĂ, vite, s. f. Nume dat animalelor domestice (în special celor cornute, v. dobitoc1. Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10. Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229. O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. ◊ (Cu determinări arătînd felul vitei) Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4. Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375. Vite albe (sau mari) = denumire pentru boi și vaci. Vite mici = denumire pentru oi și capre.

VÍȚĂ, vițe, s. f. I. 1. (Uneori determinat prin «de vie») Arbust din familia vitaceelor, cu tulpina lipsită de susținere proprie și agățată prin cîrcei, cu frunze mări în formă de inimă, crestate adînc, cu fructele în ciorchini; se cultivă într-un mare număr de soiuri și varietăți și crește natural, în zăvoaie (Vitis vinifera). Din crengi de viță să-mpletim cununi. BENIUC, M. 110. Uluci năpădite de viță de vie despărțeau grădina cu plopi de locul unei fierării. CĂLINESCU, E. 67. Bată-l vîntul și seninul P-ăl de tot samănă inul Și nu sădește la viță. TEODORESCU, P. P. 333. Boltă de viță = viță cu tulpini lungi, prinse pe un spalier boltit, ca să formeze un acoperiș de verdeață; umbrar obținut în acest fel. Se opri o clipă sub o boltă de viță, ca să respire aerul curat din grădina spitalului. BART, E. 254. ◊ Expr. A lucra (pe cineva) în foi de viță v. lucra (5). 2. Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței (1) (v. coardă (III 4), curmei (2)); p. ext. curpen, vrej (de orice plantă). Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249. [Țugulea] scoase paloșul și începu a tăia la vițe. ISPIRESCU, L. 317. De la casă la casă, Vițe de bostan trase (Cărările). GOROVEI, C. 56. – Compuse: Viță-albă = plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe, mirositoare; crește prin păduri și tufișuri (Clematis Vitalba); viță-de-Canada = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunzele verzi (devenind de un roșu frumos toamna), cultivat ca plantă decorativă pentru a acoperi zidurile și gardurile (Vitis hederacea); viță sălbatică. II. 1. Șuviță de păr. Se uită-n oglindă, își ridică o viță de păr care-i atîrnă la ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. III 89. Cu mînuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. EMINESCU, O. I 42. Capul era dezbrăcat de păr și numai în vîrf vițe surii și strălucitoare se clătinați. RUSSO, O. 48. ♦ Fîșie îngustă, subțire. Răsuci țigara... scăpără și aprinse o viță de iască. SADOVEANU, P. S. 10. [Drumul] se ștergea ca o viță de fum. VLAHUȚĂ, N. 85. 2. Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se răsucește sau se împletește un obiect. V. coardă (III 3). Pînea... se preface în vițe groase ca degetul, din cari se împletesc covrigii. PAMFILE, CR. 5. Cu cămeșa de mătasă, Vițele-mpletite-n șase. ALECSANDRI, P. P. 105. 3. Descendent, urmaș, vlăstar, p. ext. neam; fig. soi, fel. Că-n peșteri adînci îl sileau pe brînci Boierii cei mari, viță de tîlhari, Aur să le scoată. DEȘLIU, M. 50. O viță lăpușnenească: feciorul lui Alexandru. HASDEU, R. V. 116. Ești tu... Viță de om pămîntean Sau vrun zmeu năzdrăvan? ALECSANDRI, P. I 97. Te cunoști de pe cosiță Că ești de-a maică-ta viță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. ◊ Loc. adj. De viță = a) de obîrșie boierească. Poate-i fi auzit ce-au pățit alții mai de viță decît dînsul. CREANGĂ, P. 81. Parvenitul și ciocoiul voiesc numaidecît să fie de viță; își caută originea neamului în vreun cronicar. GHICA, S. 221. Mai de soi și mai de viță, nu ca tine-o rămășiță. POP.; b) rudă bună, de sînge. Balaban și cu Ioniță, Ce-i este nepot de viță Și fecior de Novăciță. POP. ♦ (Rar) Familie, totalitatea rudelor. Și ți-aș rupe inima, Și ție... Și la toată vița ta. POP.

DÓLCE VÍTA s. f. fel de a trăi în lux, în trândăvie. (< it. dolce vita, viață frumoasă)

VÍTĂ ~e f. 1) Nume generic dat animalelor domestice. ◊ ~e cornute vite care au coarne. 2) fig. Om nesimțit și prost. /<lat. vita

VÍȚĂ ~e f. 1): ~ de vie arbust cu tulpină noduroasă și rădăcini puternice, cu frunze mari, crestate adânc, și cu fructe dispuse în ciorchini. 2) Șuviță de păr sau din alt material, din care se confecționează prin răsucire sau împletire anumite obiecte. 3) ramificație a rădăcinii plantelor. 4) fig. Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; urmaș. 5) fig. Succesiune de generații care provin dintr-un strămoș comun; neam; seminție; familie. [G.-D. viței] /<lat. vitis

vită f. 1. animal domestic ca boul, oaia, capra; 2. fig. și fam. ființă stupidă. [Vechiu-rom. vită, animal în genere = lat. VITA, vieață, de unde vietate (cf. gr. ZÓON, animal și ZOÈ, vieață)].

viță f. 1. (albă), plantă cățărătoare ce crește pe lângă garduri și prin păduri (Clematis vitalba); 2. (de vie), arbust cățărător cu tulpina noduroasă ce face struguri (Vitis vinifera); 3. fig. familie: alții mai de viță decât dânsul CR. de viță de boier; 4. șuviță de păr: de pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele într’o parte EM. [Lat. *VITEA = VITIS; pentru sensul 3, aluziune la cârceii ramificați ai viței de vie (cf. arbore genealogic); iar sensul 4 se rapoartă la lungile filamente în cari se desface scoarța viței].

vítă f., pl. e (lat. vita, vĭață, adică „vietate”, ca vgr. zôon, animal, d. zoé, vĭață; it. vita, pv. cat. sp. pg. vida, fr. vie, viață). Animal domestic, dobitoc. Fig. Om prost, femeĭe proastă: ce vită! Vită mare, boŭ, cal. Vită mică, oaĭe, capră, porc. V. jivină.

víță f., pl. e (lat. vitea, „de viță”, adj. fem. devenit subst. d. vitis, viță). Orĭ-ce copăcel cățărător, și în special un copăcel cățărător cu ramurĭ noduroase (numit și „viță de vie”) care face strugurĭ (poamă), din care se se face mustu și pe urmă vinu (vitis vinifera). Viță albă, o plantă cățărătoare ranunculacee care crește pin pădurĭ și tufișurĭ (clématis vitabla). Fig. Descendență, neam: Român de viță veche. A fi de viță, a fi nobil: boĭer de viță (nu ajuns acum), era maĭ de viță de cît el. Șuviță de păr: o viță de păr pe frunte. Vinișoară roșie pe sub epidermă: vițele de pe nasu bețivuluĭ. V. lăuruscă, aguridă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vítă s. f., g.-d. art. vítei; pl. víte

víță s. f., g.-d. art. víței; pl. víțe

!víță-de-vie (plantă) s. f., g.-d. art. víței-de-vie, pl. víțe-de-vie

víță s. f., g.-d. art. víței; pl. víțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÍTĂ s. (ZOOL.) (înv. și reg.) marhă, (Transilv. și Bucov.) mărhaie, (înv.) surec.

VÍȚĂ s. 1. (BOT.; Vitis) vie. (Frunză de ~; plantează ~.) 2. (BOT.) viță de vie (Vitis vinifera, riparia etc.) = (reg.) acrid, loază, poamă. 3. (BOT.) viță sălbatică (Vitis hederacea) = (rar) viță de Canada, (pop.) viță puturoasă, (reg.) aguridar. 4. (BOT.) coardă. (Butucul de vie are mai multe ~.) 5. v. neam. 6. v. familie. 7. v. urmaș.

arată toate definițiile

Intrare: dolce vita
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dolce vita
  • dolce vita
plural
genitiv-dativ singular
  • dolce vita
  • dolce vita
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vi
  • vita
plural
  • vite
  • vitele
genitiv-dativ singular
  • vite
  • vitei
plural
  • vite
  • vitelor
vocativ singular
  • vi
  • vito
plural
  • vitelor
Intrare: Vița
Vița nume propriu
nume propriu (I3)
  • Vița
Intrare: Viță
Viță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Viță
Intrare: viță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viță
  • vița
plural
  • vițe
  • vițele
genitiv-dativ singular
  • vițe
  • viței
plural
  • vițe
  • vițelor
vocativ singular
plural
Intrare: viță-albă
viță-albă substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viță-albă
  • vița-albă
plural
genitiv-dativ singular
  • vițe-albe
  • viței-albe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: viță-de-vie
viță-de-vie substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viță-de-vie
  • vița-de-vie
plural
  • vițe-de-vie
  • vițele-de-vie
genitiv-dativ singular
  • vițe-de-vie
  • viței-de-vie
plural
  • vițe-de-vie
  • vițelor-de-vie
vocativ singular
plural

dolce vita

  • 1. Fel de a trăi în lux, în trândăvie.
    surse: MDN '00

etimologie:

vită

  • 1. Nume generic dat animalelor domestice mari, mai ales cornutelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: vitișoară 3 exemple
    exemple
    • Turme de vite se scoboară la adăpat. VLAHUȚĂ, R. P. 10.
      surse: DLRLC
    • Mergea cu vitele la pășune. ISPIRESCU, L. 229.
      surse: DLRLC
    • O vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Le vine chef să-și cumpere o vită de cal. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 7/4.
        surse: DLRLC
      • Un om avînd un armăsar îl înhăma la jug C-o vită de măgar. ALEXANDRESCU, M. 375.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Vite mari (sau albe) = denumire generică pentru boi și vaci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. Vite mici (sau mărunte) = denumire generică pentru oi și capre.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Vite cornute = vite care au coarne.
      surse: NODEX
    • 1.5. Epitet dat unui om grosolan, nesimțit sau prost.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie:

viță Vitis

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vie
    • 1.1. Viță de Canada sau viță sălbatică = arbust agățător din familia vitaceelor, cu frunze verzi care se colorează toamna în roșu, cultivat ca plantă decorativă (Vitis hederacea).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Boltă de viță = viță cu tulpini lungi, prinse pe un spalier boltit, ca să formeze un acoperiș de verdeață; umbrar obținut în acest fel.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Se opri o clipă sub o boltă de viță, ca să respire aerul curat din grădina spitalului. BART, E. 254.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A lucra (pe cineva) în foi de viță.
      surse: DLRLC
    • 1.4. Fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Vițele stăteau în aer, legate de araci cu zecile lor de cîrcei. DUMITRIU, N. 249.
        surse: DLRLC
      • [Țugulea] scoase paloșul și începu a tăia la vițe. ISPIRESCU, L. 317.
        surse: DLRLC
      • De la casă la casă, Vițe de bostan trase (Cărările). GOROVEI, C. 56.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Viță-albă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. popular Șuviță de păr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șuviță 3 exemple
    exemple
    • Se uită-n oglindă, își ridică o viță de păr care-i atîrnă la ceafă. VLAHUȚĂ, O. A. III 89.
      surse: DLRLC
    • Cu mînuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Capul era dezbrăcat de păr și numai în vîrf vițe surii și strălucitoare se clătinau. RUSSO, O. 48.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Fâșie îngustă, subțire.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Răsuci țigara... scăpără și aprinse o viță de iască. SADOVEANU, P. S. 10.
        surse: DLRLC
      • [Drumul] se ștergea ca o viță de fum. VLAHUȚĂ, N. 85.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Fiecare dintre firele, șuvițele etc. din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
      exemple
      • Pînea... se preface în vițe groase ca degetul, din cari se împletesc covrigii. PAMFILE, CR. 5.
        surse: DLRLC
      • Cu cămeșa de mătasă, Vițele-mpletite-n șase. ALECSANDRI, P. P. 105.
        surse: DLRLC
    • 2.3. marină Parâmă de sârmă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.4. Ramificație a rădăcinii plantelor.
      surse: NODEX
  • exemple
    • Că-n peșteri adînci îl sileau pe brînci Boierii cei mari, viță de tîlhari, Aur să le scoată. DEȘLIU, M. 50.
      surse: DLRLC
    • O viță lăpușnenească: feciorul lui Alexandru. HASDEU, R. V. 116.
      surse: DLRLC
    • Ești tu... Viță de om pămîntean Sau vrun zmeu năzdrăvan? ALECSANDRI, P. I 97.
      surse: DLRLC
    • Te cunoști de pe cosiță Că ești de-a maică-ta viță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249.
      surse: DLRLC

etimologie:

viță-albă

  • 1. Plantă agățătoare din familia ranunculaceelor, cu flori albe mirositoare (Clematis vitalba).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: curpen

etimologie:

viță-de-vie

  • 1. Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, cu lăstari subțiri și frunze mari, lobate și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți pentru producția de struguri și de vin (Vitis).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vie 3 exemple
    exemple
    • Din crengi de viță să-mpletim cununi. BENIUC, M. 110.
      surse: DLRLC
    • Uluci năpădite de viță de vie despărțeau grădina cu plopi de locul unei fierării. CĂLINESCU, E. 67.
      surse: DLRLC
    • Bată-l vîntul și seninul P-ăl de tot samănă inul Și nu sădește la viță. TEODORESCU, P. P. 333.
      surse: DLRLC

etimologie: