14 definiții pentru vrej


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și: (m.) vreji] – Din bg. vrež.

vrej sn [At: PISCUPESCU, O. 194/3 / V: (reg) vreag s, vreg, (îvr) vrea sf / Pl: ~uri sn, vreji sm / E: bg вреж] 1 Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. 2 (Reg; îe) A lua (sau a căta) (pe cineva) pe ~ A-i cerceta cuiva cu de-amănuntul originea, trecutul, viața. 3 (Trs; pex) Strujan. 4 (Ban; lpl) Pănușe de porumb. 5 (Pex) Lăstar.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.

VREJ, vrejuri, s. n., și vreji, s. m. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare (v. curpen); p. ext. lăstar. Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. CAMILAR, N. I 410. O fetiță... îmi reamintea vrejurile spelbe și lungi de țelină crescute în nisip, la întuneric. M. I. CARAGIALE, C. 135. [Iorgovan] cu mustăți-n multe părți Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Fig. Neamul nostru nu-și încolăcește vrejii Pe tulpinele de sălcii. EFTIMIU, Î. 17.

VREJ ~uri n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž

vrej n. cotor de plantă: ți-ai întors vrejul ca dovleacul PANN. [Origină necunoscută].

vrej m. (sîrb. vrež, -ža, bg. -ža). Munt. Curpen, cotor de plantă tîrîtoare, ca la dovleac, la pepene ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrej s. n./s. m., pl. vréjuri /vreji


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor tîrîtoare.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

uscat în vrej expr. (er.d. bărbați) steril.

Intrare: vrej
vrej1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrej
  • vrejul
  • vreju‑
plural
  • vrejuri
  • vrejurile
genitiv-dativ singular
  • vrej
  • vrejului
plural
  • vrejuri
  • vrejurilor
vocativ singular
plural
vrej2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrej
  • vrejul
  • vreju‑
plural
  • vreji
  • vrejii
genitiv-dativ singular
  • vrej
  • vrejului
plural
  • vreji
  • vrejilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrej

  • 1. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: curpen 4 exemple
    exemple
    • Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. CAMILAR, N. I 410.
      surse: DLRLC
    • O fetiță... îmi reamintea vrejurile spelbe și lungi de țelină crescute în nisip, la întuneric. M. I. CARAGIALE, C. 135.
      surse: DLRLC
    • [Iorgovan] cu mustăți-n multe părți Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558.
      surse: DLRLC
    • figurat Neamul nostru nu-și încolăcește vrejii Pe tulpinele de sălcii. EFTIMIU, Î. 17.
      surse: DLRLC

etimologie: