viță, vițe, s.f. – 1. Vie (Vitis vinifera). 2. Lăstar, mlădiță. 3. Urmaș, descendent. 4. Familie, neam: „Numai sora mândrului / Cearcă vița neamului. / Spune-i, mândruț, soru-ta / Să nu ne cerce vița / Că noi nu ne-om mesteca / Șohan, cât a fi lumea” (Brediceanu, 1957: 27). De ziță aleasă = de familie aleasă, nobilă (sens folosit frecvent în Maramureș): „Te-ai sucit pă lângă Lună, / Te-ai băgat în ziță bună” (Bilțiu, 1990: 106; Lăpuș).- Lat. *vitea (= vitis „viță-de-vie; butuc de viță”) (Șăineanu, Scriban; Densusianu, Pușcariu, Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).