21 de definiții pentru seminție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. ♦ Termen utilizat în special în Vechiul Testament cu referire la cele 12 triburi ale lui Israel. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + suf. -ie.

seminție sf [At: PALIA (1581), 58/12 / V: (înv) ~men~, săm~, simiție / Pl: ~ii, / G-D: seminției și (înv) semințeei / E: sămânță + -ie] 1 (Înv) Descendent (2). 2 (Csc) Totalitate a descendenților din același străbun. 3 Descendență (1). 4 Totalitate a persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță Si: neam, nemt1, os, spiță, viță, (liv) stirpe, (îvp) sămânță, (înv) rod1, rudă1, rudenie, (îrg) semințenie, (reg) nemenie, nemușag, porodiță. 5 (Înv; csc) Strămoși (ai omului). 6 (Înv) Rudă1. 7 (Asr) Trib. 8 (Înv; îs) ~ia omenească (sau pământenilor) Omenirea. 9 (Asr) Popor. 10 (Asr) Grup de oameni care aparține unui anumit popor. 11 Naționalitate. 12 (Asr) Tagmă. 13 (Îvr) Rasă2. 14 (Rar) Specie (de animale sau plante).

SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun; familie, trib; descendență. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânță + suf. -ie.

SEMINȚIE, seminții, s. f. 1. Neam, naționalitate, popor; gen (uman). Voia să afle din ce seminție de oameni sînt secerătorii cu pălăriile mari de pai împletit, femeile cu fuste tărcate. C. PETRESCU, A. 393. Toate neamurile de oameni, toate semințiile se întîlneau aci. BART, E. 323. Zeus se gîndi într-astfel: seminția omenească nu știe pînă acum ce este nici boala, nici durerea, nici certurile, nici războiul. ODOBESCU, S. III 267. 2. Totalitatea indivizilor sau familiilor care au același străbun; familie, trib. Pe drumurile albe ale Ierihonului... Se-ntorc din cenușă încet Semințiile lui Sem și Iafet. BOUREANU, S. P. 14. Poate lua mărturie cele douăsprezece seminții ieșite din Iacov. SADOVEANU, O. VIII 146. Deci piară Lăpușneanul cu-ntreaga-i seminție. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. Pe dealul Mitropoliei... Are cuiburi din vechime, Numeroasă șoricime, Seminție rozătoare. ALEXANDRESCU, M. 208.

SEMINȚIE ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o anumită naționalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generații ce se trag dintr-un strămoș comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasă. [G.-D. seminției] /sămânță + suf. ~ie

seminție f. trib: semințiile lui Izrail. [Tras din semânță și modelat de traducătorii cărților sfinte după slav. PLEMĒ, semânță, neam, trib].

semințíe f. (din semință, după vsl. plemen, sămînță, neam, trib). Vechĭ. Trib: semințiile luĭ Israil. – Maĭ vechĭ semenție.

siminție[1] sf vz seminție

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

simiție sf vz seminție[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit: vz siminție, care este de fapt o variantă a cuv. seminție LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile (desp. -ți-i-)

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile

seminție s. f., art. seminția, g.-d. art. seminției; pl. seminții, art. semințiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SEMINȚIE s. v. coborâtor, descendent, familie, naștere, națiune, neam, obârșie, odraslă, origine, popor, progenitură, proveniență, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar.

SEMINȚIE s. 1. v. neam. 2. neam, spiță, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 3. v. popor.

seminție s. v. COBORÎTOR. DESCENDENT. FAMILIE. NAȘTERE. NAȚIUNE. NEAM. OBÎRȘIE. ODRASLĂ. ORIGINE. POPOR. PROGENITURĂ. PROVENIENȚĂ. SCOBORÎTOR. URMAȘ. VIȚĂ. VLĂSTAR.

SEMINȚIE s. 1. neam, trib, (înv. și pop.) sămînță. (Din ~ hunilor.) 2. neam, spiță, viță, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiță, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeași ~.) 3. neam, popor, populație, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

seminție, seminții s. f. 1. (Înv.) Descendent; (cu sens colectiv) totalitatea descendenților din același străbun. 2. (Azi, rar) Trib ♦ Popor, națiune, naționalitate. ♦ (Sens biblic) Termen specific evreiesc, indicând pe toți iudeii, ei considerându-se singurii descendenți din Avraam, strămoșul lor, alcătuind cele 12 seminții ale lui Israel, după numărul celor 12 fii ai lui Iacov. 3. (Rar) Tagmă. – Din sămânță + suf. -ie.

Intrare: seminție
seminție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • seminție
  • seminția
plural
  • seminții
  • semințiile
genitiv-dativ singular
  • seminții
  • seminției
plural
  • seminții
  • semințiilor
vocativ singular
plural
săminție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
semenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
siminție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
simiție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

seminție, semințiisubstantiv feminin

  • 1. Gen (uman). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voia să afle din ce seminție de oameni sînt secerătorii cu pălăriile mari de pai împletit, femeile cu fuste tărcate. C. PETRESCU, A. 393. DLRLC
    • format_quote Toate neamurile de oameni, toate semințiile se întîlneau aci. BART, E. 323. DLRLC
    • format_quote Zeus se gîndi într-astfel: seminția omenească nu știe pînă acum ce este nici boala, nici durerea, nici certurile, nici războiul. ODOBESCU, S. III 267. DLRLC
  • 2. Totalitatea urmașilor care au același străbun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe drumurile albe ale Ierihonului... Se-ntorc din cenușă încet Semințiile lui Sem și Iafet. BOUREANU, S. P. 14. DLRLC
    • format_quote Poate lua mărturie cele douăsprezece seminții ieșite din Iacov. SADOVEANU, O. VIII 146. DLRLC
    • format_quote Deci piară Lăpușneanul cu-ntreaga-i seminție. ALECSANDRI, T. II 74. DLRLC
    • 2.1. Termen utilizat în special în Vechiul Testament cu referire la cele 12 triburi ale lui Israel. DEX '09
  • 3. rar Rasă, specie de animale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. DLRLC
    • format_quote Pe dealul Mitropoliei... Are cuiburi din vechime, Numeroasă șoricime, Seminție rozătoare. ALEXANDRESCU, M. 208. DLRLC
etimologie:
  • Sămânță + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.