2 intrări

school Articole pe această temă:

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel.

veseli [At: PSALT. HUR. 552/16 / Pzi: ~lesc, 3 și: (Mar) vesăle / E: vsl веселити] 1 vr (Pop; adesea cu determinări introduse prin pp „de”, sau, înv, „în”, „întru”, „pre”, îrg, „cu”) A deveni bine dispus Si: a se înveseli. 2 vr (Pop; pex) A manifesta (o mare) bucurie. 3 vr (În limbajul bisericesc; adesea îcr a se bucura) A fi cuprins de fericire. 4 vtf A face să devină bine dispus Si: a amuza (1), a înveseli. 5 vtf (Pex) A produce cuiva bucurie. 6 vr (Rar; urmat de determinări modale) A râde. 7 vt (Bis; înv) A consola (1). 8 vr A-și folosi timpul în mod plăcut, distrându-se, amuzându-se etc. Si: a se distra, a se amuza (3). 9 vr A chefui (1).

veseli vb. IV. refl. 1 (pop.; mai ales cu determ. introduse prin prep. „de”) A deveni vesel, a manifesta bună dispoziție, voie bună sau, ext., bucurie, mulțumire. Se veseli și începu a rîde singur (SADOV.). ♦ (tr.fact.) A face să devină sau să fie vesel, a produce (cuiva) bună dispoziție, voie bună. Vinul veselește inima omului (SADOV.). 2 A-și folosi timpul în mod plăcut, distrîndu-se, amuzîndu-se, chefuind etc.; a se distra, a se amuza, a chefui. Mîncați, beți și vă veseliți (CR.). ◊ (intr.) Tu tot bei și veselești (ALECS.). • prez.ind. -esc. /<sl. veche веселнтн.

VESELÍ, veselesc, vb. IV. Intranz. și refl. A deveni vesel, a petrece (bînd și mîncînd), a se desfăta. V. înveseli. Să ne veselim singuri. SADOVEANU, D. P. 152. Mîncați, beți și vă veseliți. CREANGĂ, P. 232. El tot bea și veselește, Din pahar nu mai gătește. ȘEZ. I 148. Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea. ALECSANDRI, P. P. 72. ◊ Fig. Am avut un fecioraș; El cum ochii deschidea, Ziua că se veselea. BELDICEANU, P. 93. ♦ Tranz, A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție; a distra, a înveseli. Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299. Rîsu-ți lumea veselește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.

A SE VESELÍ mă ~ésc intranz. 1) A fi vesel; a fi plin de veselie. 2) A se deda plăcerilor lumești; a consuma timpul în distracții; a se desfăta; a petrece; a se distra; a se amuza. /<sl. veseliti

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.

vesel, ~ă a [At: CORESI, EV. 45 / Pl: ~i, ~e / E: vsl веселъ] 1 (D. oameni) Care este bine dispus Si: voios (1), (reg) veselos (1). 2 (Pex) Bucuros (1). 3 (Mai ales în limbajul bisericesc) Fericit (1). 4 (Asr; îe) A fi ~ (de cunoștință) A fi încântat (de cunoștință). 5 (D. manifestările oamenilor sau, pan, ale animalelor) Care exprimă bună dispoziție. 6 (Pex; d. manifestările oamenilor sau, pan, ale animalelor) Care exprimă bucurie. 7 (D. oameni) Care face glume, farse etc. Si: glumeț (1). 8 (D. manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care provoacă râsul, hazul Si: amuzant, glumeț (3), hazliu (2), poznaș. 9 (D. oameni) Înclinat spre distracții Si: petrecăreț. 10 (D. modul de viață al cuiva) Specific omului petrecăreț. 11 (Fam; irn; de obicei construit cu verbul „a fi”) Care este (ușor) amețit de băutură. 12 (Pex) Care este plăcut vederii Si: desfătător, încântător, (reg) veselos (5). 13 (Pex) Care se petrece într-o atmosferă de bună dispoziție Si: (reg) veselos (6). 14 (Pex) Plin de voie bună Si: (reg) veselos (7).

vesel, -ă adj. 1 (despre ființe) Care este plin de voie bună, bine dispus, voios; bucuros. O fetiță veselă trecea fredonînd un cîntecel.(despre suflet sau despre inimă) Sînt cu inima veselă, deși m-a spăriat ursul (SADOV.). ◊ Fig. Frunzele tremurau vesele în lumină (SADOV.). ♦ (despre fizionomia, privirea, glasul etc. ale oamenilor sau despre manifestările, acțiunile lor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie, veselie. îmi doream să văd o față prietenoasă și veselă. ◊ (adv.) Rîdea vesel de toate întîmplările prin care trecuse.(despre oameni) Care face glume, farse etc. Discuta cu un prieten foarte vesel și se amuza de minune.(despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care provoacă hazul, care amuză; care este hazliu, glumeț, poznaș. 2 (despre oameni) Care este înclinat spre distracții; care este petrecăreț. ♦ (despre modul de viață al cuiva) Care este specific omului petrecăreț. Puhoiul de viață veselă (SADOV.). ♦ (fam., iron.) Care este (ușor) amețit de băutură. Venise de la petrecere cam vesel. 3 Ext. Care produce veselie, care înveselește; care este desfătător, plăcut. O grădină veselă îi bucura privirea în fiecare dimineață. Culorile lor sînt mult mai vesele (SIMION.). ◊ (adv.) Focurile vioaie prindeau a luci vesel (SADOV.). 4 Care are loc, care se petrece cu voie bună, în bună dispoziție, într-o atmosferă de veselie; care este plin de voie bună, de voioșie. Azi vă dau o veselă agapă (TOPÎR.). ◊ (adv.) Agripina începuse ziua nici mai vesel, nici mai trist ca alte zile (GAL.). • pl. -i, -e. /<sl. veche веселъ.

VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. Care este bine dispus; cu voie bună, voios. Un copil... se învîrtea în jurul lui cînd încoace, cînd încolo, vesel ca un fluture alb lîngă un pom bătrîn. REBREANU, R. I 126. Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult. IOSIF, PATR. 38. ◊ (Prin metonimie) Traiul lumii... Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-i vesel, Tinerețea luminată. EMINESCU, O. I 102. ◊ (Rar, despre animale) Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264. [Porumbeii] apă veseli c-or gusta. TEODORESCU, P. P. 39. ◊ Fig. Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9. 2. Care exprimă voie bună, voioșie, bună dispoziție. Glasuri vesele răsună, Zic vioare,urlă vîntul. IOSIF, PATR. 27. ◊ (Adverbial) Un cucoș... bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344. Fata vesel îi zîmbește. CREANGĂ, P. 275. 3. Care aduce veselie, care înveselește; desfătător, plăcut. Mic și vesel: colo-n fund, Uite-l verde și rotund Nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261. Deodată perdeaua de codru se dă la o parte: căsuțe vesele se ivesc pe podișul din dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165. ◊ (Adverbial) În pădure se făcuse iar liniște, și soarele lumina vesel. SADOVEANU, O. VII 38. Un haiduc trecea prin crîng Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. IOSIF, V. 113. 4. Care se face, se petrece cu voie bună, cu voioșie; plin de veselie. Dar azi vă dau o veselă agapă. TOPÎRCEANU, S. A. 3. Trei fecioare... În veselă horă ușoare sălta. ALECSANDRI, P. I 190. Am petrecut două săptămîni vesele. NEGRUZZI, S. I 68.

VÉSEL ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) și adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioșie, bună dispoziție, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri ~e. A zâmbi ~. 3) Care înveselește; care aduce dispoziție, voie bună. /<sl. veselu

vesel a. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios].

înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.

vésel, -ă adj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c’a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie.

veselésc (mă) v. refl. (d. vesel orĭ vsl. veseliti, a înveseli; sîrb. veseliti se, a se veseli). Mă înveselesc, mă bucur (Vechĭ). Fac chef, petrec în veselie: se veseleaŭ supt un umbrar. – În P. P. și intr.: bem, cîntăm și veselim.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

veselí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc, imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 să veseleáscă

veselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. veseleáscă

vésel adj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele

vésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. vésele


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: veseli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veseli
  • veselire
  • veselit
  • veselitu‑
  • veselind
  • veselindu‑
singular plural
  • veselește
  • veseliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veselesc
(să)
  • veselesc
  • veseleam
  • veselii
  • veselisem
a II-a (tu)
  • veselești
(să)
  • veselești
  • veseleai
  • veseliși
  • veseliseși
a III-a (el, ea)
  • veselește
(să)
  • veselească
  • veselea
  • veseli
  • veselise
plural I (noi)
  • veselim
(să)
  • veselim
  • veseleam
  • veselirăm
  • veseliserăm
  • veselisem
a II-a (voi)
  • veseliți
(să)
  • veseliți
  • veseleați
  • veselirăți
  • veseliserăți
  • veseliseți
a III-a (ei, ele)
  • veselesc
(să)
  • veselească
  • veseleau
  • veseli
  • veseliseră
Intrare: vesel
vesel adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vesel
  • veselul
  • veselu‑
  • veselă
  • vesela
plural
  • veseli
  • veselii
  • vesele
  • veselele
genitiv-dativ singular
  • vesel
  • veselului
  • vesele
  • veselei
plural
  • veseli
  • veselilor
  • vesele
  • veselelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

veseli

  • 1. popular A (se) înveseli.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distra înveseli antonime: întrista attach_file 7 exemple
    exemple
    • Să ne veselim singuri. SADOVEANU, D. P. 152.
      surse: DLRLC
    • Mîncați, beți și vă veseliți. CREANGĂ, P. 232.
      surse: DLRLC
    • El tot bea și veselește, Din pahar nu mai gătește. ȘEZ. I 148.
      surse: DLRLC
    • Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea. ALECSANDRI, P. P. 72.
      surse: DLRLC
    • figurat Am avut un fecioraș; El cum ochii deschidea, Ziua că se veselea. BELDICEANU, P. 93.
      surse: DLRLC
    • Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299.
      surse: DLRLC
    • Rîsu-ți lumea veselește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15.
      surse: DLRLC

etimologie:

vesel

  • 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bucuros jovial voios diminutive: veselior attach_file 6 exemple
    exemple
    • Un copil... se învîrtea în jurul lui cînd încoace, cînd încolo, vesel ca un fluture alb lîngă un pom bătrîn. REBREANU, R. I 126.
      surse: DLRLC
    • Lume veselă ca astăzi N-am mai pomenit de mult. IOSIF, PATR. 38.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Traiul lumii... Cine vor, aceia lese-l, Dară sufletul mi-i vesel, Tinerețea luminată. EMINESCU, O. I 102.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie Uite, graurii pe luncă, Veseli, fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264.
      surse: DLRLC
    • prin metonimie [Porumbeii] apă veseli c-or gusta. TEODORESCU, P. P. 39.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel, neted. REBREANU, I. 9.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.1. (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Glasuri vesele răsună, Zic vioare, – urlă vîntul. IOSIF, PATR. 27.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Un cucoș... bătu din aripi și trîmbiță vesel în lumina aurie. SADOVEANU, O. I 344.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Fata vesel îi zîmbește. CREANGĂ, P. 275.
        surse: DLRLC
  • 2. Care produce veselie, înveselește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: desfătător plăcut attach_file 4 exemple
    exemple
    • Mic și vesel: colo-n fund, Uite-l verde și rotund Nucul din grădină. COȘBUC, P. I 261.
      surse: DLRLC
    • Deodată perdeaua de codru se dă la o parte: căsuțe vesele se ivesc pe podișul din dreapta. VLAHUȚĂ, O. A. II 165.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În pădure se făcuse iar liniște, și soarele lumina vesel. SADOVEANU, O. VII 38.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Un haiduc trecea prin crîng Singur-singurel cu dorul, Păsările ciripeau, Vesel murmura izvorul. IOSIF, V. 113.
      surse: DLRLC
  • 3. Care se face cu voioșie, cu veselie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dar azi vă dau o veselă agapă. TOPÎRCEANU, S. A. 3.
      surse: DLRLC
    • Trei fecioare... În veselă horă ușoare sălta. ALECSANDRI, P. I 190.
      surse: DLRLC
    • Am petrecut două săptămîni vesele. NEGRUZZI, S. I 68.
      surse: DLRLC

etimologie: