jovial, ~ă a [At: IORGA, L. I, 285 / P: ~vi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr jovial] 1 Căruia îi plac veselia și voia bună. 2 Bine dispus. 3 Vesel. 4 Voios. 5 Glumeț. 6 Comunicativ.

JOVIAL, -Ă, joviali, -e, adj. (Despre oameni) Bine dispus, gata de glume, vesel, voios. Cu monoclul în arcada sprîncenei, părul alb, jovial și satisfăcut. C. PETRESCU, Î. II 191. A! ha!... explodă franțuzul jovial, văzîndu-l pe bătrîn urcînd greoi și cu băgare de seamă scara vaporului. BART, E. 270. Iată că apare în ușa berăriei o figură jovială de provincial, un roșcovan pîrlit de soare, urmat de un birjar. CARAGIALE, O. II 217. – Pronunțat: -vi-al.

JOVIAL, -Ă adj. Vesel, glumeț, voios. [Pron. -vi-al. / < fr. jovial].

JOVIAL, -Ă adj. vesel, glumeț. (< fr. jovial)

JOVIAL ~ă (~i, ~e) Care este plin de veselie sinceră; simplu și comunicativ; voios; vesel; bucuros. [Sil. -vi-al] /<fr. jovial

jovial a. foarte vesel.

* joviál, -ă (lat. jovialis, al luĭ Joĭe, fiind-că astrologiĭ evuluĭ mediŭ consideraŭ planeta Joĭe ca izvoru bucuriiĭ și noroculuĭ. V. roĭ). Vesel, bine dispus: un tovarăș jovial. Adv. În mod jovial. V. jupiterian.

jovial (desp. -vi-al) adj. m., pl. joviali; f. jovială, pl. joviale

jovial (-vi-al) adj. m., pl. joviali; f. jovială, pl. joviale

jovial adj. m. (sil. -vi-al), pl. joviali; f. sg. jovială, pl. joviale

JOVIAL adj. v. vesel,voios.

jovial, -ă adj. 1 (despre oameni) vesel, voios, <rar> chefliu, râzăreț, râzător, <pop.> tivilichiu, <înv. și reg.) sămărât, <reg.> chefos, veselos, vigan, <înv.> libovit, râzăcios, râzând. Este o persoană jovială, totdeauna cu zâmbetul pe buze. 2 (despre oameni) glumeț, hazliu, mucalit, năzdrăvan, poznaș, vesel, <livr.> nastratinesc, <rar> jocular, <înv. și pop.> comedios, snovos, <pop. și fam.> ghiduș, hâtru, mehenghi, ștrengar, șugubăț, șuguitor, <pop.> giumbușel, <fam.>băncos, duhliu, hazos, miștocar, pișicher, pontos, zgubilitic, <înv. și reg.> cabazlicar, deșănțat, mătalnic, șăgaci, <reg.> chisnovat, hopșagoș, lascav, mehengher, potcaș, pozneț, prujalnic, prujitor, snovelnic, șăgalnic, șăgos, șăncăleț, șăncălos, șodoman, șodos, șoloman, șolomeț, șoltic, șotelnic, șotios, tămășalnic, trufaș², trufos, zgondos, <înv.> glumaș, măscăreț, poznatec, poznit, zefliu, <fran.> facețios, <arg.> bengos, corașliu. Este un tânăr jovial, căruia îi plac farsele și bancurile. 3 (despre oameni sau despre firea lor) comunicativ, expansiv, extravertit, prietenos, sociabil, volubil, <rar> social, vorbitor, <înv.> soțios, <fig.> abordabil, accesibil, deschis, <fig.; reg.> văratic, <arg.> gășcar. Îi plac oamenii joviali, care stabilesc cu ușurință relații cu cei din jur.

jovial adj. v. VESEL. VOIOS.

Jovial ≠ mâhnit, mohorât, posomorât, sumbru, trist