2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Degradat, deteriorat, stricat, tocit (prin folosire îndelungată). ♦ Fig. (Despre oameni) Slăbit, consumat, epuizat. – V. uza.

uzat, ~ă a [At: ECONOMIA, 38/15 / S și: usat / Pl: ~ați, ~e / E: uza] 1 (Înv) De care se face uz (1) în mod obișnuit, frecvent. 2 (Fig; d. cuvinte, construcții, expresii etc.) Care și-a pierdut valoarea expresivă prin întrebuințare frecventă. 3 Care s-a stricat în urma unei folosiri îndelungate Si: rablagit, deteriorat2, rupt, tocit1. 4 (Fig; d. oameni sau părți ale corpului lor) Care și-a pierdut forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: consumat3 (2), epuizat (4), obosit, slăbit.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Tocit, degradat, deteriorat prin folosire îndelungată. Elena Lipan se uită... la scaunele cu plușul uzat. C. PETRESCU, C. V. 226. ♦ Fig. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Stors de vlagă, slăbit, obosit. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere, cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. 11.

UZÁT, -Ă adj. Tocit, deteriorat (prin folosire îndelungată). ♦ (Fig.; despre oameni) Consumat, epuizat, slăbit. [< uza].

uzat a. 1. stricat de multă întrebuințare: haină uzată; 2. slăbit de vârstă, de boală; 3. fig. comun, banal: mijloc uzat.

*uzát, -ă adj. (d. a uza; fr. usé). Stricat, tocit, deteriorat de mult uz orĭ de timp: haĭne uzate. Fig. Trecut, slăbit, consumat: om uzat. Comun, banal: mijloace uzate.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. ♦ Refl. Fig. (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). 2. Intranz. A face uz de...; a se folosi de..., a întrebuința. – Din fr. user.

uza [At: FM (1861), 101 / S și: usa / V: (înv) uzua (S și: usua, P: ~zu-a), uzui / Pzi: uzez / E: fr user] 1 vi A recurge la ceva pentru a face să acționeze, să producă Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (1). 2 vi A profita de ceva Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita. 3 vi A se folosi de ... Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (2). 4 vt (Rar) A consuma prin întrebuințare. 5-6 vtr A (se) strica, a (se) degrada prin întrebuințare îndelungată sau excesivă Si: a (se) rablagi, a (se) deteriora (1-2), a odovăi, a rănțui, a (se) rupe, a (se) toci3. 7 vr (Fig; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A-și pierde forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: a consuma2 (1), a epuiza (8), a obosi, a slăbi. 8 vr (Rar) A-și pierde capacitatea, eficiența. 9 vr (Fig; d. cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin frecventa întrebuințare).

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat.Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.

UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user

A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user

uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).

*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uza (a ~) vb., ind. prez. 3 uzea

uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UZÁT adj. 1. v. deteriorat. 2. v. ponosit. 3. v. vechi. 4. v. zdrențuit. 5. prăpădit, rupt, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)

UZAT adj. 1. degradat, deteriorat, învechit, stricat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit. (Rochie ~.) 3. folosit, purtat, vechi. (Vînzător de haine ~.) 4. găurit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 5. prăpădit, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)

UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)

UZA vb. I. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul s-a ~.) II. 1. a folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de tertipuri.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.

Intrare: uzat
uzat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzat
  • uzatul
  • uzatu‑
  • uza
  • uzata
plural
  • uzați
  • uzații
  • uzate
  • uzatele
genitiv-dativ singular
  • uzat
  • uzatului
  • uzate
  • uzatei
plural
  • uzați
  • uzaților
  • uzate
  • uzatelor
vocativ singular
plural
Intrare: uza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • uza
  • uzare
  • uzat
  • uzatu‑
  • uzând
  • uzându‑
singular plural
  • uzea
  • uzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uzez
(să)
  • uzez
  • uzam
  • uzai
  • uzasem
a II-a (tu)
  • uzezi
(să)
  • uzezi
  • uzai
  • uzași
  • uzaseși
a III-a (el, ea)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uza
  • uză
  • uzase
plural I (noi)
  • uzăm
(să)
  • uzăm
  • uzam
  • uzarăm
  • uzaserăm
  • uzasem
a II-a (voi)
  • uzați
(să)
  • uzați
  • uzați
  • uzarăți
  • uzaserăți
  • uzaseți
a III-a (ei, ele)
  • uzea
(să)
  • uzeze
  • uzau
  • uza
  • uzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzat, uzaadjectiv

  • 1. Tocit (prin folosire îndelungată). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Elena Lipan se uită... la scaunele cu plușul uzat. C. PETRESCU, C. V. 226. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre oameni: consumat, epuizat, obosit, slăbit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere, cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. 11. DLRLC
etimologie:
  • vezi uza DEX '09 DEX '98 DN

uza, uzezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) toci (prin întrebuințare îndelungată). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Stofa s-a uzat. DLRLC
    • 1.1. reflexiv figurat (Despre oameni) A se consuma, a se epuiza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: slăbi
    • 1.2. reflexiv figurat (Despre cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin deasa întrebuințare). DEX '09 DEX '98
  • 2. intranzitiv A face uz de...; a se folosi de... DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întrebuința
    • format_quote De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.