uzat, ~ă a [At: ECONOMIA, 38/15 / S și: usat / Pl: ~ați, ~e / E: uza] 1 (Înv) De care se face uz (1) în mod obișnuit, frecvent. 2 (Fig; d. cuvinte, construcții, expresii etc.) Care și-a pierdut valoarea expresivă prin întrebuințare frecventă. 3 Care s-a stricat în urma unei folosiri îndelungate Si: rablagit, deteriorat², rupt, tocit¹. 4 (Fig; d. oameni sau părți ale corpului lor) Care și-a pierdut forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: consumat³ (2), epuizat (4), obosit, slăbit.

UZÁT, -Ă, uzați, -te, adj. Tocit, degradat, deteriorat prin folosire îndelungată. Elena Lipan se uită... la scaunele cu plușul uzat. C. PETRESCU, C. V. 226. ♦ Fig. (Despre oameni sau părți ale corpului lor) Stors de vlagă, slăbit, obosit. Păreau într-adevăr mult mai vîrstnici decît ar fi arătat actul de naștere, cu ochii lor uzați, cu mîinile lor prelungi și uscate. C. PETRESCU, C. V. 11.

UZÁT, -Ă adj. Tocit, deteriorat (prin folosire îndelungată). ♦ (Fig.; despre oameni) Consumat, epuizat, slăbit. [< uza].

uzat a. 1. stricat de multă întrebuințare: haină uzată; 2. slăbit de vârstă, de boală; 3. fig. comun, banal: mijloc uzat.

*uzát, -ă adj. (d. a uza; fr. usé). Stricat, tocit, deteriorat de mult uz orĭ de timp: haĭne uzate. Fig. Trecut, slăbit, consumat: om uzat. Comun, banal: mijloace uzate.

uza [At: FM (1861), 101 / S și: usa / V: (înv) uzua (S și: usua, P: ~zu-a), uzui / Pzi: uzez / E: fr user] 1 vi A recurge la ceva pentru a face să acționeze, să producă Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (1). 2 vi A profita de ceva Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita. 3 vi A se folosi de ... Si: a întrebuința, a utiliza, a uzita (2). 4 vt (Rar) A consuma prin întrebuințare. 5-6 vtr A (se) strica, a (se) degrada prin întrebuințare îndelungată sau excesivă Si: a (se) rablagi, a (se) deteriora (1-2), a odovăi, a rănțui, a (se) rupe, a (se) toci³. 7 vr (Fig; d. oameni sau d. părți ale corpului lor) A-și pierde forțele, sănătatea printr-o activitate îndelungată sau sub acțiunea anumitor factori Si: a consuma² (1), a epuiza (8), a obosi, a slăbi. 8 vr (Rar) A-și pierde capacitatea, eficiența. 9 vr (Fig; d. cuvinte, construcții, figuri de stil) A-și pierde valoarea expresivă (prin frecventa întrebuințare).

UZÁ, uzez, vb. I. 1. Tranz. A toci prin folosire îndelungată, a deteriora, a degrada. (Refl.) Stofa s-a uzat. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni) A slăbi, a se epuiza, a se consuma (de boală, de bătrînețe etc.). 2. Intranz. A face uz de...; a întrebuința, a (se) folosi. De cîte presiuni uzează politicianismul chiar în justiție. C. PETRESCU, C. V. 108.

UZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). ♦ refl. (Fig.; despre persoane) A se epuiza, a se consuma. 2. intr. A întrebuința, a se folosi de... [< fr. user, it. usare].

UZÁ vb. I. tr., refl. a (se) învechi, a (se) deteriora, a (se) toci (prin folosire). II. refl. (fig.; despre persoane) a se epuiza, a se consuma. III. intr. a se folosi de... (< fr. user)

A SE UZÁ se ~eáză intranz. 1) (despre lucruri) A se învechi prin întrebuințare sau exploatare excesivă; a se jerpeli; a se ponosi. 2) fig. (despre persoane) A-și slei forțele fizice; a-și ruina sănătatea; a se consuma. 3) (despre îmbinări de cuvinte) A pierde expresivitatea, prospețimea. /<fr. user

A UZÁ ~éz 1. tranz. A face să se uzeze; a ponosi; a jerpeli. ~ metode moderne. 2. intranz. A face uz; a se servi, punând în aplicare; a se folosi. ~ează o tehnologie nouă. /<fr. user

uzà v. 1. a se servi, a face uz de; 2. a consuma prin întrebuințare: lampa uzează mult gaz; 3. a strica prin multă uzare: a uza repede încălțămintele; 4. fig. a slăbi, a distruge: necazurile l’au uzat (= fr. user).

*uzéz v. intr. (fr. user, lat. pop. *usare, d. uti, usus sum, a întrebuința). Întrebuințez, mă folosesc: a uza de un drept, de violență. V. tr. Consum, trec, stric: această lampă uzează mult petrol. Stric, tocesc, deteriorez: aceștĭ copiĭ uzează multe părechĭ de ghete. Fig. Consum, slăbesc: necazurile l-aŭ uzat.

uza (a ~) vb., ind. prez. 3 uzează

uzá vb., ind. prez. 1 sg. uzéz, 3 sg. și pl. uzeáză

uzez.

UZÁT adj. 1. v. deteriorat. 2. v. ponosit. 3. v. vechi. 4. v. zdrențuit. 5. prăpădit, rupt, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)

UZAT adj. 1. degradat, deteriorat, învechit, stricat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. degradat, deteriorat, ponosit, ros, stricat, tocit. (Rochie ~.) 3. folosit, purtat, vechi. (Vînzător de haine ~.) 4. găurit, rupt, sfîșiat, zdrențăros, zdrențuit, (pop.) zdrențos. (Un cerșetor cu haine ~.) 5. prăpădit, (pop. și fam.) paradit. (O cămașă ~.) 6. rupt, (înv.) spart. (Încălțăminte ~.)

UZÁ vb. I. 1. v. deteriora. 2. v. ponosi. 3. v. zdrențui. 4. v. roade. II. 1. v. folosi. 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de diverse tertipuri.)

UZA vb. I. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) învechi, a (se) strica, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) strica. (Hainele i s-au ~.) 3. a (se) găuri, a (se) rupe, a (se) sfîșia, a (se) zdrențui, (pop. și fam.) a (se) flenduri. (Perdelele s-au ~ de tot.) 4. a (se) roade, a (se) toci. (Covorul s-a ~.) II. 1. a folosi, a întrebuința, a recurge, a se servi, a se sluji, a utiliza, (înv. și pop.) a prinde, (reg.) a vestegălui. (Se teme să ~ de mijloace dure.) 2. a (se) folosi, a întrebuința, a se servi, a se sluji, a umbla, a utiliza. (~ de tertipuri.)

UTI, NON ABUTI (lat.) a uza, (dar) nu a abuza – Axiomă îndemnând la păstrarea măsurii. V. și Abusus non tollit usum.