2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZÍRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi și rezultatul ei; urzit. – V. urzi.

URZÍRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi și rezultatul ei; urzit. – V. urzi.

urzire sf [At: PSALT. HUR. 11v/18 / Pl: ~ri / E: urzi1] 1 Întindere a firelor de cânepă, de lână, de bumbac etc. pe urzitor (sau pe parii gardurilor, pe pociumbi etc.), spre a le face rostul, pregătind urzeala pentru țesut Si: urzit1 (1). 2 (Înv) Plăsmuire. 3 (Înv; ccr) Temelie. 4 Concepere (5). 5 Punere la cale Si: pregătire. 6 (Trs; Ban) Clădire (1) a fagurilor.

URZÍRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi; fig. uneltire, intrigă, complot. Și de-o fi să mor în luptă prin urzire mișelească, N-o să afle Cosînzeana? EFTIMIU, Î. 100.

urzíre f. Acțiunea de a urzi. Vechĭ. Întemeĭere.

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. Fig. A fonda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).

urzesc, ~ească a [At: BORZA, D. 106 / Pl: ~ești / E: nct] 1 (Îs) Măr ~ Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. 2 (Îs) Pere ~ești Varietate de pere nedefinită mai îndeaproape. 3 (Îs) Strugure ~ Strugure cu boabe mari, rare, de culoare galbenă-verzuie, care se coace la mijlocul lunii august.

urzi1 [At: PSALT. HUR. 86r/24 / V: (înv) oarde, ordi (Pzi: ord, orz), orsi, or~, ursi (Pzi: orzesc, Cj: orzească) urdi / Pzi: -zesc / E: ml ordire (=ordiri)] 1 vt(a) A întinde firele de cânepă, de lână, de bumbac etc. pe urzitor (sau pe parii gardurilor, pe țăruși etc.), spre a le face rostul, pregătind urzeala pentru țesut. 2 vt(a) A trage firele simultan de pe mai multe bobine, astfel încât să formeze un sistem de fire paralele care se înfășoară pe tobe intermediare la războaiele automate sau direct pe suluri pentru urzeală. 3 vt (Pex) A țese. 4 vi (Trs; fig) A face același dmm de repetate ori. 5 vt (Reg) A coase pe pânză conturul unui model care urmează a fi umplut cu diferite culori. 6 vt (Reg) A însăila. 7 vt (Pan; subiectul este „păianjenul”) A-și pregăti pânza. 8 vt A face ceva nou Si: a crea1 (1), a plăsmui. 9 vt A face să apară dând formă, viață Si: a crea1 (1), a plăsmui. 10 vt A da viață, ființă Si: a crea1 (1), a plăsmui. 11 vt (îlav) De când a ~t Dumnezeu pământul De totdeauna. 12 vt (Înv) A pune bazele. 13 vt (Îrg; c. i. edificii, construcții, pex, orașe, sate, așezări) A întemeia. 14 vt (Îrg; c. i. edificii, construcții, pex, orașe, sate, așezări) A clădi (1). 15 vt A întemeia. 16 vt (Reg) A îmbina lemnele din care se clădește casa. 17 vt (Reg) A face scheletul de lemn al casei. 18 vt A alcătui ceva nou în minte Si: a gândi (1), a concepe (5), a născoci, a inventa. 19 vt (C. i. o activitate, un act, o întrunire etc.) A pune la cale. 20 vt (C. i. un plan, o intrigă, un complot etc.) A pregăti în ascuns Si: a unelti (6), a complota. 21 vti (Rar) A ursi1 (1). 22 vt (Reg; subiectul este „albina”) A începe să clădească fagurele (după ce, în partea de sus a ramei, omul a fixat o fâșie de fagure). 23 vt (Reg; subiectul este „albina”) A face faguri. 24 vi (Mol; d. plante, mai ales d. porumb) A începe să facă boabe. 25 vr (D. boabe, semințe) A se forma (2). 26 vt (Reg; pad îngurzi; complementul este „opinca”) A încreți marginile unei opinci, cu o curelușă trecută prin mai multe găuri.

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1) în războiul de țesut pentru a începe țesutul. 2. Fig. A funda, a întemeia; a clădi; a concepe, a alcătui. ♦ Intranz. (Reg.) A lua ființă, a se forma, a se înfiripa. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. 3. Fig. A pune la cale o acțiune (reprobabilă); a unelti, a complota. – Lat. ordire (= ordiri).

URZÍ, urzesc, vb. IV. Tranz. 1. A pregăti urzeala pentru țesut (trecînd firul de pe mosor pe alergătoare sau pe urzitoare, de unde se montează apoi pe război). Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă... s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184. Nevastă-sa era în vecini... urzea pînză. RETEGANUL, P. II 55. ◊ Fig. Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină... Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72. ◊ (Prin analogie) Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122. ◊ Refl. pas. Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. Așa se urzește pînza. SLAVICI, N. I 33. Bumbacul de pe mosoare se urzește, adecă se întinde pre furci. I. IONESCU, M. 689. (În construcții figurate) Prin pînza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung ca o chemare. REBREANU, P. S. 26. ◊ Intranz. Am un cocoș: cu ciocul urzește, cu coada împletește (Acul). GOROVEI, C. 4. 2. Fig. A alcătui, a întocmi, a concepe. [Eminescu] umbla mult pe străzi și prin Cișmigiu, fredonînd și pierdut în gînduri, fiindcă își urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tîrziu. CĂLINESCU, E. 153. Capul în care altădată Urzise-atîtea gînduri o minte frămîntată... din umeri fu desprins! EFTIMIU, Î. 146. În precuvîntarea sa el arată că ar fi dorit să urzească o istorie completă. BĂLCESCU, O. I 184. ♦ A născoci, a scorni, a inventa. Povestea o întîmplare pe care atunci, în clipa aceea, o urzea în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 57. 3. A pune bazele, a întemeia, a funda, a clădi. Îndată apoi, împrumutînd bani pe muncă, și-a urzit casă în care să-și petreacă o viață tihnită. SADOVEANU, M. C. 70. Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman și de Rădăuți. NEGRUZZI, S. I 240. ◊ Refl. pas. De pe loc se văzu-n lume, urzindu-se colibi, sate. CONACHI, P. 299. (Fig.) A romînilor mărire Azi în lume se urzește. ALECSANDRI, P. II 139. ♦ Intranz. A lua naștere, a se ivi, a se forma, a se înfiripa. Cînd grăunțele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzește. PAMFILE, A. R. 89. ◊ Refl. Fig. Gîndul... îl încînta ca o idilă dulce ce se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49. 4. Fig. A pune la cale ceva (rău); a unelti, a complota. Ieri aruncă în temniță pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. DELAVRANCEA, O. II 146. Urzește ea o crudă răzbunare în contra nenorociților fii ai nesocotitei Niobe? ODOBESCU, S. III 55. Ce face? ce urzește vrăjmașul? ALECSANDRI, T. II 158. De multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142. 5. Fig. (Rar) A ursi. Cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. EMINESCU, N. 29. Ce soartă ne-mpăcată urzește pentru tine Rușinea-n loc de fală și rău-n loc de bine? ALECSANDRI, P. III 476.

A SE URZÍ se ~éște intranz. reg. A lua ființă; a lua naștere; a apărea. /<lat. ordire

A URZÍ ~ésc tranz. 1) (fire textile) A așeza în stative sau în războiul de țesut, trecând prin spată și înfășurând pe suluri. 2) fig. (planuri, idei, gânduri) A-și reprezenta în minte; a-și schița în gând; a plăsmui; a plămădi. 3) fig. (acțiuni dușmănoase, fapte reprobabile) A organiza pe ascuns; a pune la cale; a țese; a unelti. 4) reg. A face să se urzească. /<lat. ordire

urzì v. a decide soarta: cum cântă ursitorile, când urzesc binele oamenilor EM. [Aluziune la torsul ursitoarelor (v. ursitoare)].

urzì v. 1. a așeza pânza în fire; 2. se zice, prin analogie de porumbul când dă mătăsile; 3. fig. a prepara în secret: a urzi o conspirațiune; 4. a începe a face ceva: când D-zeu a urzit pământul. [Lat. ORDIRI].

urzésc v. tr. (lat. ordior, ordiri și ordio, ordire, a urzi; it. ordire, pv. cat. ordir, fr. ourdir, sp. pg. urdir). Întind firele urzeliĭ (pe care se vor încrucișa firele bătăturiĭ), încep a țese. Fig. Prepar în ascuns: a urzi o conspirațiune. Vechĭ. Întemeĭez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urzíre s. f., g.-d. art. urzírii; pl. urzíri

urzíre s. f., g.-d. art. urzírii; pl. urzíri

urzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urzésc, imperf. 3 sg. urzeá; conj. prez. 3 să urzeáscă

arată toate definițiile

Intrare: urzire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzire
  • urzirea
plural
  • urziri
  • urzirile
genitiv-dativ singular
  • urziri
  • urzirii
plural
  • urziri
  • urzirilor
vocativ singular
plural
Intrare: urzi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urzi
  • urzire
  • urzit
  • urzitu‑
  • urzind
  • urzindu‑
singular plural
  • urzește
  • urziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urzesc
(să)
  • urzesc
  • urzeam
  • urzii
  • urzisem
a II-a (tu)
  • urzești
(să)
  • urzești
  • urzeai
  • urziși
  • urziseși
a III-a (el, ea)
  • urzește
(să)
  • urzească
  • urzea
  • urzi
  • urzise
plural I (noi)
  • urzim
(să)
  • urzim
  • urzeam
  • urzirăm
  • urziserăm
  • urzisem
a II-a (voi)
  • urziți
(să)
  • urziți
  • urzeați
  • urzirăți
  • urziserăți
  • urziseți
a III-a (ei, ele)
  • urzesc
(să)
  • urzească
  • urzeau
  • urzi
  • urziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzire

etimologie:

  • vezi urzi
    surse: DEX '98 DEX '09

urzi

  • 1. A pregăti, a întinde, a așeza urzeala (1.) în războiul de țesut pentru a începe țesutul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Îi dete o chită de cînepă și-i spuse că pînă în seară s-o toarcă... s-o urzească, s-o țeasă. MARIAN, O. II 184.
      surse: DLRLC
    • Nevastă-sa era în vecini... urzea pînză. RETEGANUL, P. II 55.
      surse: DLRLC
    • figurat Lîngă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină... Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. EMINESCU, O. I 72.
      surse: DLRLC
    • prin analogie Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o punte-aeriană. ALECSANDRI, P. A. 122.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Vîrtelnița se mișcă alene scîrțîind îndelungat și lasă firul a se dezvăli. Așa se urzește pînza. SLAVICI, N. I 33.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Bumbacul de pe mosoare se urzește, adecă se întinde pre furci. I. IONESCU, M. 689.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat Prin pînza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung ca o chemare. REBREANU, P. S. 26.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Am un cocoș: cu ciocul urzește, cu coada împletește (Acul). GOROVEI, C. 4.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • [Eminescu] umbla mult pe străzi și prin Cișmigiu, fredonînd și pierdut în gînduri, fiindcă își urzea atunci cea mai mare parte din temele poetice de mai tîrziu. CĂLINESCU, E. 153.
      surse: DLRLC
    • Capul în care altădată Urzise-atîtea gînduri o minte frămîntată... din umeri fu desprins! EFTIMIU, Î. 146.
      surse: DLRLC
    • În precuvîntarea sa el arată că ar fi dorit să urzească o istorie completă. BĂLCESCU, O. I 184.
      surse: DLRLC
    • Îndată apoi, împrumutînd bani pe muncă, și-a urzit casă în care să-și petreacă o viață tihnită. SADOVEANU, M. C. 70.
      surse: DLRLC
    • Alexandru cel Bun urzi episcopiile de Roman și de Rădăuți. NEGRUZZI, S. I 240.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv De pe loc se văzu-n lume, urzindu-se colibi, sate. CONACHI, P. 299.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv figurat A romînilor mărire Azi în lume se urzește. ALECSANDRI, P. II 139.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv regional A lua ființă, a se forma, a se înfiripa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cînd grăunțele încep să se ivească pe ciocan, se zice că porumbul urzește. PAMFILE, A. R. 89.
        surse: DLRLC
      • reflexiv figurat Gîndul... îl încînta ca o idilă dulce ce se urzea sub ochii lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 49.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Povestea o întîmplare pe care atunci, în clipa aceea, o urzea în minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 57.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat A pune la cale o acțiune (reprobabilă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: complota unelti attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ieri aruncă în temniță pe Laurentius, pe temei că urzea cu Arbore năvălirea lui Petru. DELAVRANCEA, O. II 146.
      surse: DLRLC
    • Urzește ea o crudă răzbunare în contra nenorociților fii ai nesocotitei Niobe? ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • Ce face? ce urzește vrăjmașul? ALECSANDRI, T. II 158.
      surse: DLRLC
    • De multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Cîntă ursitorile cînd urzesc binele oamenilor. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Ce soartă ne-mpăcată urzește pentru tine Rușinea-n loc de fală și rău-n loc de bine? ALECSANDRI, P. III 476.
      surse: DLRLC

etimologie: