UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. ♦ (Jur.) Aranjament fraudulos prin care se creează condiții favorabile săvârșirii unei infracțiuni. – V. unelti.

uneltire sf [At: (a. 1824) URICARIUL, V, 187/11 / Pl: ~ri / E: unelti] Acțiune pregătită în ascuns, de obicei împotriva cuiva sau pentru a obține ceva Si: complot, intrigă, mașinație, (înv) umblet (16), (nob) unealtă².

UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; intrigă, complot. – V. unelti.

UNELTIRE, uneltiri, s. f. Acțiunea de a unelti și rezultatul ei; acțiune urzită în ascuns; intrigă, complot. Banul sprijină el însuși uneltirile urzite Împotriva mea și-a papei. DAVILA, V. V. 70. Din umbră mă țintește o neagră uneltire. MACEDONSKI, O. II 218. Vai de-acei ce-ar cugeta să urzască uneltiri împotriva lui! ALECSANDRI, T. 1349.

uneltire f. 1. fapta de a unelti; 2. pl. manopere, intrigi spre a face să reușească un complot sau vr’un plan rău.

uneltire s. f., g.-d. art. uneltirii; pl. uneltiri

uneltire s. f., g.-d. art. uneltirii; pl. uneltiri

uneltire s. f., g.-d. art. uneltirii; pl. uneltiri

UNELTIRE s. 1. v. complot. 2. v. intrigă.

UNELTIRE s. 1. complot, conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală. (O ~ de curte împotriva suveranului.) 2. intrigă, mașinație, (livr.) cabală, (înv. și reg.) marghiolie, (Munt. și Olt.) școală, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) marafet, tehnă, tocmeală, umblet, zavistie, (fam.) tertip, (fig.) manevră, manoperă, urzeală, (fig. rar) mreajă, rețea, tramă, țesătură, (fam. fig.) mîncătorie, panglicărie, sforărie. (Umblă cu tot felul de ~i.)