13 definiții pentru complot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

complót sn [At: CONACHI, P. 285 / Pl: ~uri / E: fr complot] Conspirație împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: conjurație, conspirație.

COMPLÓT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.; conspirație, conjurație. – Din fr. complot.

COMPLÓT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.

COMPLÓT, comploturi, s. m. Înțelegere secretă a cîtorva persoane asupra unor acțiuni comune îndreptate împotriva vieții sau siguranței unei persoane sau unui grup de persoane, unui guvern sau stat, unei clase sociale etc. V. conjurație, conspirație. Complot antistatal.Lăpușneanul pornind să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei... și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii, de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142.

COMPLÓT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între câteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto].

COMPLÓT s. n. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație. (< fr. complot)

COMPLÓT ~uri n. Proiect elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; conspirație; conjurație. /<fr. complot

complot n. înțelegere între mai mulți inși cari urzesc într’ascuns o faptă culpabilă.

*complót n., pl. urĭ (fr. complot, d. lat. con- împreună, și engl. plot, complot). Conjurațiune, conspirațiune, înțelegere secretă p. a face răŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

complót s. n., pl. complóturi

complót s. n., pl. complóturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLÓT s. conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.

COMPLOT s. conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.

Intrare: complot
  • silabație: com-plot
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • complot
  • complotul
  • complotu‑
plural
  • comploturi
  • comploturile
genitiv-dativ singular
  • complot
  • complotului
plural
  • comploturi
  • comploturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

complot

  • 1. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: conjurație conspirație 2 exemple
    exemple
    • Complot antistatal.
      surse: DLRLC
    • Lăpușneanul porunci să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei... și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii, de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC

etimologie: