COMPLOT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc.; conspirație, conjurație. – Din fr. complot.

complot sn [At: CONACHI, P. 285 / Pl: ~uri / E: fr complot] Conspirație împotriva unei persoane, a unui stat etc. Si: conjurație, conspirație.

COMPLOT, comploturi, s. n. Înțelegere secretă a câtorva persoane care uneltesc o acțiune împotriva unei persoane, a unui stat etc. – Din fr. complot.

COMPLOT, comploturi, s. m. Înțelegere secretă a cîtorva persoane asupra unor acțiuni comune îndreptate împotriva vieții sau siguranței unei persoane sau unui grup de persoane, unui guvern sau stat, unei clase sociale etc. V. conjurație, conspirație. Complot antistatal. ▭ Lăpușneanul pornind să împle cu lemne toate cetățile Moldaviei... și le arse, vrînd să strice prin aceasta azilul nemulțămiților, carii, de multe ori, subt adăpostul zidurilor acestora, urzeau comploturi. NEGRUZZI, S. I 142.

COMPLOT s.f. Înțelegere secretă, stabilită între cîteva persoane, în general în scopuri criminale; uneltire îndreptată contra unei persoane, contra siguranței statului, contra unui demnitar etc.; conspirație. [< fr. complot, cf. it. complotto].

COMPLOT s. n. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație. (< fr. complot)

COMPLOT ~uri n. Proiect elaborat în secret, prin care un grup de persoane uneltește împotriva statului sau a unei persoane; conspirație; conjurație. /<fr. complot

complot n. înțelegere între mai mulți inși cari urzesc într’ascuns o faptă culpabilă.

*complót n., pl. urĭ (fr. complot, d. lat. con- împreună, și engl. plot, complot). Conjurațiune, conspirațiune, înțelegere secretă p. a face răŭ.

complot s. n., pl. comploturi

complot s. n., pl. comploturi

complot s. n., pl. comploturi

COMPLOT s. conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.

COMPLOT s. conjurație, conspirație, intrigă, mașinație, uneltire, (livr.) cabală, (înv. și pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv.) măiestrie, (fig.) lucrătură, urzeală.