9 definiții pentru urzire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZIRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi și rezultatul ei; urzit. – V. urzi.

URZIRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi și rezultatul ei; urzit. – V. urzi.

urzire sf [At: PSALT. HUR. 11v/18 / Pl: ~ri / E: urzi1] 1 Întindere a firelor de cânepă, de lână, de bumbac etc. pe urzitor (sau pe parii gardurilor, pe pociumbi etc.), spre a le face rostul, pregătind urzeala pentru țesut Si: urzit1 (1). 2 (Înv) Plăsmuire. 3 (Înv; ccr) Temelie. 4 Concepere (5). 5 Punere la cale Si: pregătire. 6 (Trs; Ban) Clădire (1) a fagurilor.

URZIRE, urziri, s. f. Acțiunea de a urzi; fig. uneltire, intrigă, complot. Și de-o fi să mor în luptă prin urzire mișelească, N-o să afle Cosînzeana? EFTIMIU, Î. 100.

urzíre f. Acțiunea de a urzi. Vechĭ. Întemeĭere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urzire s. f., g.-d. art. urzirii; pl. urziri

urzire s. f., g.-d. art. urzirii; pl. urziri

urzire s. f., g.-d. art. urzirii; pl. urziri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URZIRE s. v. inventare, născocire, plăsmuire, scornire, ticluire.

urzire s. v. INVENTARE. NĂSCOCIRE. PLĂSMUIRE. SCORNIRE. TICLUIRE.

Intrare: urzire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzire
  • urzirea
plural
  • urziri
  • urzirile
genitiv-dativ singular
  • urziri
  • urzirii
plural
  • urziri
  • urzirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urzire, urzirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a urzi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și de-o fi să mor în luptă prin urzire mișelească, N-o să afle Cosînzeana? EFTIMIU, Î. 100. DLRLC
etimologie:
  • vezi urzi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.