8 definiții pentru urzit (urzire)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URZÍT s. n. Urzire. – V. urzi.

urzit1 sn [At: CORESI, PS. 38/1 / V: (înv) ursit, (reg) or~ / Pl: (rar) ~uri, (înv) ~e / E: urzi1] 1 Urzire (1). 2 (Înv; îe) A umbla de-a ~ele A umbla de colo până colo. 3 (Înv) Întemeiere. 4 (Înv; ccr) Temelie. 5 (Mol) Formarea bobului la plante, legarea rodului. 6 (Mol; îe) A fi în ~ A fi în perioada formării bobului.

urzit2, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~iți, ~e / E: urzi1] 1 (D. pânză) Care este urzit (1). 2 Care este început. 3 (Buc; îe) A fi (cineva) (abia) ~ A fi foarte slab. 4 Care s-a înfiripat. 5 Care s-a creat. 6 (Mol; d. plante) Cărora li s-a ivit bobul. 7 (Mol; d. semințe) Care abia a apărut. 8 (D. fructe) Crud (4).

URZÍT s. n. Acțiunea de a urzi; urzire.

urzít n., pl. e. Cor. Întemeĭere, temelie. Azĭ (pl. urĭ). Urzire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: urzit (urzire)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzit
  • urzitul
  • urzitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • urzit
  • urzitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urzit (urzire)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi urzi
    surse: DEX '09