3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A ține pe cineva sub observație; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare. 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul. ♦ A privi ceva în mișcare, în desfășurare. 4. Fig. A obseda, a chinui, a tortura. 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc. 6. A avea drept scop, a tinde la... – Urmă + suf. -ări.

URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

URMÁRE, urmări, s. f. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. 1. Consecință, concluzie, rezultat. Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35. Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405. Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. ◊ Loc. conj. Prin (sau, învechit, în) urmare = în consecință, în concluzie, așadar, deci. Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190. Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995. 2. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni). Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407. Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26. ◊ Expr. A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs, a executa. 3. (Învechit și popular) Mod de a proceda, de a se purta; procedeu, faptă, purtare. Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214. Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241. Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6.

URMĂRÍ, urmăresc, vb. IV. Tranz. 1. A se lua după cineva, a merge (în ascuns) pe urmele cuiva (pentru a-i supraveghea mișcările sau pentru a-l ajunge, a-l prinde). Se uită mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94. Mă simt... cuprins de oboseala sufletească pe care o simți cînd, într-un vis grozav, te-a urmărit un nebun. IONESCU-RION, C. 45. Se luase după el și cît colea îl urmări, pînă îl ajunse. ISPIRESCU, L. 140. Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee. EMINESCU, O. I 159. ◊ (În contexte figurate) Mi-am legat de pasu-ți viața mea trudită Te-am urmărit ca umbra. VLAHUȚĂ, O. A. 63. ◊ Refl. reciproc. Fig. Se zguduie tot domul... Plînsori sfîșietoare, împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94. ♦ A ține sub observație, a supraveghea. Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. ♦ A face demersuri judiciare împotriva cuiva. 2. A se ține de o linie, de o urmă, de o indicație (pentru a nu pierde direcția). Cîte zile nu pierdusem, noi ofițerii tineri, cu hărțile dinainte, urmărind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11. 3. A însoți (pe cineva sau ceva) cu privirea, cu gîndul (fără a se deplasa). Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152. Cu ochii urmăream mișcările lucrătorilor. SADOVEANU, O. VIII 171. Pipirig, cu brațele încrucișate pe piept, îl urmărește din ochi. TOPÎRCEANU, P. 280. ◊ (Poetic) Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5. 4. Fig. A se ține după cineva în mod supărător; a obseda. Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroasă mă urmărea și-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172. Am eu un gînd care mă tot urmărește de mult. VLAHUȚĂ, la CADE. 5. A se ocupa de viața, de activitatea, de manifestările cuiva. În anii mai tîrzii, am urmărit pe cît am putut viața lui Creangă. SADOVEANU, E. 101. Toți camarazii urmăresc cu interes prietenia mea cu ofițerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. ♦ A se ocupa în mod stăruitor de o manifestare sau de o mișcare socială, științifică, politică. Urmărind cu atenție presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplicării experienței înaintate în diferite domenii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2788. ♦ A studia, a examina. (Refl. pas.) Substanțele radioactive se urmăresc cam de zece milioane de ori mai ușor decît cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1. ♦ A asculta o expunere orală (uneori comparînd cu textul scris). Urmărește conferința. 6. A avea drept scop, a se strădui pentru..., a tinde la... Politica externă a statelor din lagărul păcii și socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, nu urmărește subjugarea sau cotropirea altor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 11. El urmărește un interes cu dumneavoastră! SADOVEANU, P. M. 33. Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406.

URMÁRE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; efect; consecință. ◊ Prin ~ așadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma

A URMĂRÍ ~ésc tranz. 1) (ființe) A ține mereu în câmpul vizual, mergând pe urmă. ~ hoțul. 2) A privi cu atenție. ~ o emisiune. 3) (despre gânduri, sentimente, imagini etc.) A preocupa în permanență și complet; a obseda; a stăpâni. 4) A supune unor observații (cu gândul); a examina. ~ cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. ~ instituirea unui cenaclu. /urmă + suf. ~ări

urmare f. 1. acțiunea de a urma și rezultatul ei; 2. continuare, succesiune; 3. consecvență: prin urmare, așa dară (concluziune finală).

urmărì v. 1. a alerga după cineva cu intențiunea de a-l ajunge: a urmări pe hoți; 2. fig. a obseda, a persecuta: nenorocirea îl urmărește; 3. a observa de aproape: a urmări mișcările inamicului; 4. fig. a asculta cu atențiune spre a înțelege: a urmări un raționament; 5. a căuta să obție: a urmări un post; 6. Jur. a proceda în contra cuiva pe cale judiciară: nimeni nu poate fi urmărit decât în cazurile prevăzute de lege.

urmáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a urma: urmarea cursurilor universitare. Continuare: urmarea la acest articul va apărea mîne în jurnal. Consecŭență, rezultat: urmările bețiiĭ îs funeste, acțiunea luĭ n’a avut nicĭ o urmare. Pin urmare, decĭ, așa dar: cuget: pin urmare, exist.

urmărésc v. tr. (d. urmare). Mă țin după cineva ca să-l ajung, să văd ce face orĭ să-l prind: poliția urmărea un hoț, cavaleria urmărea dușmanu risipit. Procedez contra cuĭva pe cale judiciară: portărelu îl urmărea cu sechestru. Observ (cu ochiĭ saŭ cu mintea): a urmări mișcările dușmanuluĭ, zboru unuĭ aeroplan, un raționament. Vînez, ochesc, caut să obțin: a urmări un post. Persecut: nenorocirea îl urmărea. Obsedez: mă urmărește acest gînd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prin urmáre loc. conjcț.

urmáre s. f., g.-d. art. urmắrii; pl. urmắri

urmărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 să urmăreáscă

urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

urmărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urmărésc, imperf. 3 sg. urmăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. urmăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățământ.) 4. v. consecință.

arată toate definițiile

Intrare: prin urmare
compus
  • prin urmare
Intrare: urmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmare
  • urmarea
plural
  • urmări
  • urmările
genitiv-dativ singular
  • urmări
  • urmării
plural
  • urmări
  • urmărilor
vocativ singular
plural
Intrare: urmări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urmări
  • urmărire
  • urmărit
  • urmăritu‑
  • urmărind
  • urmărindu‑
singular plural
  • urmărește
  • urmăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urmăresc
(să)
  • urmăresc
  • urmăream
  • urmării
  • urmărisem
a II-a (tu)
  • urmărești
(să)
  • urmărești
  • urmăreai
  • urmăriși
  • urmăriseși
a III-a (el, ea)
  • urmărește
(să)
  • urmărească
  • urmărea
  • urmări
  • urmărise
plural I (noi)
  • urmărim
(să)
  • urmărim
  • urmăream
  • urmărirăm
  • urmăriserăm
  • urmărisem
a II-a (voi)
  • urmăriți
(să)
  • urmăriți
  • urmăreați
  • urmărirăți
  • urmăriserăți
  • urmăriseți
a III-a (ei, ele)
  • urmăresc
(să)
  • urmărească
  • urmăreau
  • urmări
  • urmăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urmare

  • 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. locuțiune conjuncțională Prin (sau, învechit, în) urmare = așadar deci
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190.
        surse: DLRLC
      • Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35.
        surse: DLRLC
      • Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405.
        surse: DLRLC
      • Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni).
      surse: DLRLC sinonime: continuare 2 exemple
      exemple
      • Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407.
        surse: DLRLC
      • Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs.
        surse: DLRLC sinonime: executa
  • exemple
    • Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214.
      surse: DLRLC
    • Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241.
      surse: DLRLC
    • Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi urma
    surse: DEX '98 DEX '09

urmări

  • 1. A merge, a se deplasa, a fugi după cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Se uită mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94.
      surse: DLRLC
    • Mă simt... cuprins de oboseala sufletească pe care o simți cînd, într-un vis grozav, te-a urmărit un nebun. IONESCU-RION, C. 45.
      surse: DLRLC
    • Se luase după el și cît colea îl urmări, pînă îl ajunse. ISPIRESCU, L. 140.
      surse: DLRLC
    • Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie, Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee. EMINESCU, O. I 159.
      surse: DLRLC
    • figurat Mi-am legat de pasu-ți viața mea trudită Te-am urmărit ca umbra. VLAHUȚĂ, O. A. 63.
      surse: DLRLC
    • reflexiv reciproc figurat Se zguduie tot domul... Plînsori sfîșietoare, împinse de blestem, Se urmăresc prin bolte. EMINESCU, O. I 94.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A ține pe cineva sub observație.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: supraveghea un exemplu
      exemple
      • Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A face demersuri judiciare împotriva cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. A se conduce după un anumit principiu, după o anumită concepție călăuzitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Cîte zile nu pierdusem, noi ofițerii tineri, cu hărțile dinainte, urmărind cu degetul conturul coastelor Asiei Mici. BART, S. M. 11.
      surse: DLRLC
  • 3. A însoți pe cineva sau ceva cu privirile, cu gândul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Cîte un bătrîn care stătea la fereastră întindea gîtul și îl urmărea cu ochii. DUMITRIU, N. 152.
      surse: DLRLC
    • Cu ochii urmăream mișcările lucrătorilor. SADOVEANU, O. VIII 171.
      surse: DLRLC
    • Pipirig, cu brațele încrucișate pe piept, îl urmărește din ochi. TOPÎRCEANU, P. 280.
      surse: DLRLC
    • poetic Făt-Frumos mergea mereu, urmărind cu cîntecul dorul inimii lui. EMINESCU, N. 5.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A privi ceva în mișcare, în desfășurare.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. figurat A se ține după cineva în mod supărător.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui obseda tortura 2 exemple
    exemple
    • Viscolul nu se domoli multe zile. Muzica lui fioroasă mă urmărea și-n somn. SADOVEANU, O. VIII 172.
      surse: DLRLC
    • Am eu un gînd care mă tot urmărește de mult. VLAHUȚĂ, la CADE.
      surse: DLRLC
  • 5. A studia o problemă, o temă, activitatea cuiva etc. cu un anumit scop (practic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: examina studia un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Substanțele radioactive se urmăresc cam de zece milioane de ori mai ușor decît cele stabile. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 2/1.
      surse: DLRLC
    • 5.1. A asculta cu atenție o expunere orală, executarea unei compoziții muzicale etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Urmărește conferința.
        surse: DLRLC
    • 5.2. A se ocupa de viața, de activitatea, de manifestările cuiva.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În anii mai tîrzii, am urmărit pe cît am putut viața lui Creangă. SADOVEANU, E. 101.
        surse: DLRLC
      • Toți camarazii urmăresc cu interes prietenia mea cu ofițerul ungur. CAMIL PETRESCU, U. N. 246.
        surse: DLRLC
    • 5.3. A se ocupa în mod stăruitor de o manifestare sau de o mișcare socială, științifică, politică.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Urmărind cu atenție presa, oamenii muncii cunosc mai bine roadele aplicării experienței înaintate în diferite domenii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2788.
        surse: DLRLC
  • 6. A avea drept scop, a tinde la...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Politica externă a statelor din lagărul păcii și socialismului, în frunte cu Uniunea Sovietică, nu urmărește subjugarea sau cotropirea altor țări. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 11.
      surse: DLRLC
    • El urmărește un interes cu dumneavoastră! SADOVEANU, P. M. 33.
      surse: DLRLC
    • Tu nu vei urmări viața vagabondantă a slujbelor, nu-i așa? BOLINTINEANU, O. 406.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Urmă + sufix -ări.
    surse: DEX '98 DEX '09