12 definiții pentru obseda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder.

obseda vt [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 9 / Pzi: ~dez / E: fr obseder] (D. gânduri, imagini etc.) 1 A nu-i ieși nici un moment din minte cuiva. 2 A chinui.

OBSEDÁ, pers. 3 obsedează, vb. I. Tranz. (Despre o imagine, o idee, un sentiment etc.) A urmări, a preocupa neîncetat, a stărui fără întrerupere în mintea cuiva. O problemă care... m-a obsedat mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 371. Luptă cu tine însuți, ca să alungi din minte imaginea care te obsedează. BART, E. 229. Cîte-un cuvînt frumos, sonor, îl obseda, îi umbla prin gură, enervant. VLAHUȚĂ, O. A. III 9.

OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder].

OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder)

A OBSEDÁ pers.3 ~eáză tranz. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și în mod complet; a urmări; a stăpâni. /<fr. obséder

obsedà v. 1. a fi mereu în jurul cuiva spre a se face stăpân pe spiritul său: a obseda pe un bolnav; 2. a importuna prin asiduitățile sale; 3. a turmenta cu stăruință, vorbind de anumite idei.

*obsedéz v. tr. (fr. obséder, d. lat. ob-sidére, a asedia, d. sedére, a ședea. V. obsesiune). Mă tot învîrtesc pe lîngă cineva ca să obțin ceva, ca să-ĭ plac, importunez, plictisesc. Fig. Această ideĭe mă obsedează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obsedá (a ~) vb., ind. prez. 3 obsedeáză

obsedá vb., ind. prez. 1 sg. obsedéz, 3 sg. și pl. obsedeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBSEDÁ vb. a chinui, a frământa, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gând.)

OBSEDA vb. a chinui, a frămînta, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gînd.)

Intrare: obseda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obseda
  • obsedare
  • obsedat
  • obsedatu‑
  • obsedând
  • obsedându‑
singular plural
  • obsedea
  • obsedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obsedez
(să)
  • obsedez
  • obsedam
  • obsedai
  • obsedasem
a II-a (tu)
  • obsedezi
(să)
  • obsedezi
  • obsedai
  • obsedași
  • obsedaseși
a III-a (el, ea)
  • obsedea
(să)
  • obsedeze
  • obseda
  • obsedă
  • obsedase
plural I (noi)
  • obsedăm
(să)
  • obsedăm
  • obsedam
  • obsedarăm
  • obsedaserăm
  • obsedasem
a II-a (voi)
  • obsedați
(să)
  • obsedați
  • obsedați
  • obsedarăți
  • obsedaserăți
  • obsedaseți
a III-a (ei, ele)
  • obsedea
(să)
  • obsedeze
  • obsedau
  • obseda
  • obsedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obseda

  • 1. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva.
    exemple
    • O problemă care... m-a obsedat mereu. CAMIL PETRESCU, U. N. 371.
      surse: DLRLC
    • Luptă cu tine însuți, ca să alungi din minte imaginea care te obsedează. BART, E. 229.
      surse: DLRLC
    • Cîte-un cuvînt frumos, sonor, îl obseda, îi umbla prin gură, enervant. VLAHUȚĂ, O. A. III 9.
      surse: DLRLC

etimologie: