urmare sf [At: (a. 1683) GCR I, 261/5 / V: (îvr) ~mire / Pl: ~mări / E: urma¹] 1 Ceea ce urmează după ... 2 Continuare (1). 3 (Pex) Desfășurare (6). 4 (Îe) A da ~ (unui ordin, unei dispoziții etc.) A pune în aplicare. 5 (Îvr; îf urmire) Stăpânire. 6 Cauză (2). 7 (Mat; înv) Progresie. 8 Consecință (1). 9 (Îlc) Prin (sau drept înv, în) ~ în consecință Si: în concluzie, așadar, deci² (1). 10 (Îlp) În ~a În urma. 11 Răspuns la o scrisoare, la o cerere etc. 12 (Mat; înv) Corolar¹ (2). 13 (Îrg) Mod de a proceda. 14 (Îrg) Fel de a se comporta. 15 (Îrg) Procedeu. 16 (Îrg) Comportare. 17 (Îrg) Faptă (1). 18 (Înv) Exemplu (1). 19 (Înv; pex) Deprindere (3). 20 (Îvr) Încercare. 21 (Îvr) Aplicare (întocmai) a unei măsuri, dispoziții etc. 22 (Rar) Frecventare (a unor cursuri, școli etc.). 23 (Olt; lpl) Rămășițe din firele de lână care rămân în colții daracului după dărăcit Si: (pop) știm. 24 (Reg) Fire mărunte care rămân după smulgerea cânepii.