PROCEDEU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.

procedeu sn [At: BREZOIANU, Î. 49/3 / V: (înv) proced / Pl: ~ee, ~ri / E: fr procédé] 1 Cale folosită pentru a ajunge la un anumit rezultat, pentru a atinge un anumit scop Si: manieră, metodă, mijloc, mod¹, modalitate, procedură, (asr) procedare (1), (rar) patentă, (îvr) mers¹. 2 (Spc) Soluție tehnică, tehnologică etc. adoptată sistematic pentru efectuarea sau producerea unui lucru. 3 (Frr) Bucățică rotundă de piele prinsă în vârful tacului de biliard.

PROCEDEU, procedee, s. n. 1. Mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a proceda; mijloc, modalitate, procedură. 2. Soluție practică adoptată ca sistem pentru efectuarea sau producerea unui lucru. [Pl. și: procedeuri] – Din fr. procédé.

PROCEDEU, procedee, s. n. Fel de a proceda, mod sistematic de efectuare a unei lucrări; modalitate, manieră. Ne-am propus să găsim un procedeu nou pentru obținerea fontei din minereurile aflate în țară la noi. BARANGA, I. 168. Descoperise un procedeu mult mai simplu și fără de greș, pentru a cunoaște ce fel de surprize îi pregătește viitorul apropiat. C. PETRESCU, A. 376. Vom spune cîteva cuvinte despre un procedeu pe care-l întrebuințează [Coșbuc] foarte des în zugrăvirea naturii. GHEREA, ST. CR. III 299. – Pl. și: procedeuri.

PROCEDEU s.n. Fel de a proceda; modalitate, manieră. ♦ Mod sistematic de executare a unei operații sau a unui proces prin folosirea unei anumite metode. [< fr. procédé].

PROCEDEU s. n. 1. fel, mod, manieră de a proceda pentru realizarea unui scop. 2. mod sistematic de efectuare a unei operații, a unui proces prin folosirea unei anumite metode. (< fr. procédé)

PROCEDEU ~e n. 1) Mod folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat; mod de a proceda; manevră; modalitate; mijloc; metodă. 2) Mod de efectuare sau de producere a unui lucru, prin folosirea unor anumite metode. /<fr. procédé

procedeu n. metodă de urmat spre a face o operațiune.

*procedéŭ n., pl. eĭe și eurĭ (fr. procedé). Procedură în știință: un procedeŭ chimic. – Se poate zice tot așa de bine și procedură.

proced sn vz procedeu

*procedúră f., pl. ĭ (fr. procédure, it. procedura). Modu de a proceda în justiție: procedura civilă, penală. Acte făcute într’o instanță: o procedură voluminoasă. – Se poate întrebuința și îld. procedeŭ.

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

procedeu s. n., art. procedeul; pl. procedee

procedeu, pl. procedee

procedeu, -dee.

PROCEDEU s. 1. v. mod. 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)

PROCEDEU s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedură, putință, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marșă, mediu, mijlocire. (Un alt ~ de a rezolva problema.) 2. (TEHN.) metodă, sistem, soluție. (~ de turnare.)