13 definiții pentru urmare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

urmare sf [At: (a. 1683) GCR I, 261/5 / V: (îvr) ~mire / Pl: ~mări / E: urma1] 1 Ceea ce urmează după ... 2 Continuare (1). 3 (Pex) Desfășurare (6). 4 (Îe) A da ~ (unui ordin, unei dispoziții etc.) A pune în aplicare. 5 (Îvr; îf urmire) Stăpânire. 6 Cauză (2). 7 (Mat; înv) Progresie. 8 Consecință (1). 9 (Îlc) Prin (sau drept înv, în) ~ în consecință Si: în concluzie, așadar, deci2 (1). 10 (Îlp) În ~a În urma. 11 Răspuns la o scrisoare, la o cerere etc. 12 (Mat; înv) Corolar1 (2). 13 (Îrg) Mod de a proceda. 14 (Îrg) Fel de a se comporta. 15 (Îrg) Procedeu. 16 (Îrg) Comportare. 17 (Îrg) Faptă (1). 18 (Înv) Exemplu (1). 19 (Înv; pex) Deprindere (3). 20 (Îvr) Încercare. 21 (Îvr) Aplicare (întocmai) a unei măsuri, dispoziții etc. 22 (Rar) Frecventare (a unor cursuri, școli etc.). 23 (Olt; lpl) Rămășițe din firele de lână care rămân în colții daracului după dărăcit Si: (pop) știm. 24 (Reg) Fire mărunte care rămân după smulgerea cânepii.

URMÁRE, urmări, s. f. 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. ◊ Loc. conj. Prin (sau, înv., în) urmare = așadar, deci. ♦ Consecință, efect. 2. (Înv.) Procedeu, faptă, purtare. – V. urma.

URMÁRE, urmări, s. f. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. 1. Consecință, concluzie, rezultat. Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35. Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405. Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. ◊ Loc. conj. Prin (sau, învechit, în) urmare = în consecință, în concluzie, așadar, deci. Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190. Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995. 2. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni). Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407. Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26. ◊ Expr. A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs, a executa. 3. (Învechit și popular) Mod de a proceda, de a se purta; procedeu, faptă, purtare. Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214. Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241. Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6.

URMÁRE ~ări f. 1) v. A URMA. 2) Fapt care rezultă dintr-o acțiune; rezultat; efect; consecință. ◊ Prin ~ așadar; vasăzică; deci. 3) Prelungire a ceva început mai înainte; continuare. [G.-D. urmării] /v. a urma

urmare f. 1. acțiunea de a urma și rezultatul ei; 2. continuare, succesiune; 3. consecvență: prin urmare, așa dară (concluziune finală).

urmáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a urma: urmarea cursurilor universitare. Continuare: urmarea la acest articul va apărea mîne în jurnal. Consecŭență, rezultat: urmările bețiiĭ îs funeste, acțiunea luĭ n’a avut nicĭ o urmare. Pin urmare, decĭ, așa dar: cuget: pin urmare, exist.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urmare s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

urmáre s. f., g.-d. art. urmării; pl. urmări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URMÁRE s. 1. continuare. (~ în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățământ.) 4. v. consecință.

URMARE s. 1. continuare. (~, în numărul viitor.) 2. succedare. (~ cuiva în funcție.) 3. frecventare. (~ unei forme de învățămînt.) 4. consecință, efect, repercusiune, rezultat, (înv.) urmă, (fig.) rod. (O ~ pozitivă ce decurge de aici.)

Intrare: urmare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmare
  • urmarea
plural
  • urmări
  • urmările
genitiv-dativ singular
  • urmări
  • urmării
plural
  • urmări
  • urmărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urmare, urmărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a urma și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Concluzie, consecință, efect, rezultat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cearta de la horă nu va rămîne fără urmări. REBREANU, I. 35. DLRLC
      • format_quote Trebuie să sufăr urmările faptelor mele. BOLINTINEANU, O. 405. DLRLC
      • format_quote Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
    • 1.2. Ceea ce urmează după...; continuare (a unei lucrări, a unei acțiuni). DLRLC
      sinonime: continuare
      • format_quote Iată urmarea istoriei mele. GHICA, A. 407. DLRLC
      • format_quote Spune, ne rugăm, pînă în sfîrșit toată urmarea întîmplării. DRĂGHICI, R. 26. DLRLC
      • chat_bubble A da urmare (unui ordin, unei dispoziții) = a pune în aplicare, a lua în considerare, a da curs. DLRLC
        sinonime: executa
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională Prin (sau, învechit, în) urmare = așadar, deci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Licitația se va ține prin urmare de bună seamă și ei nu vor mai putea cîrti. VORNIC, P. 190. DLRLC
      • format_quote Eu te-am văzut mititică cît o șchioapă... În urmare, mi se poate trece cîte le zic. ALECSANDRI, T. 995. DLRLC
  • 2. învechit Faptă, procedeu, purtare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată-su, care-i om bun și blajin, o mîngîie. Dar el nu știe de urmările ei, ca maică-sa. SADOVEANU, O. VIII 214. DLRLC
    • format_quote Potoliră cîrtirile poporului asupra acestei urmări arbitrare. NEGRUZZI, S. I 241. DLRLC
    • format_quote Să avem milă de nesocotita lui urmare. DRĂGHICI, R. 6. DLRLC
etimologie:
  • vezi urma DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.