continuare sf [At: DA / P: ~nu-a~ / Pl: ~uări / E: continua] 1 Urmare. 2 Prelungire. 3 Ducere mai departe a unui lucru început Si: continuat (3). 4 (Ccr) Parte a unui lucru care urmează alteia. 5 (Îlav) În ~ Fără întrerupere Si: continuu. 6 (Îal) Mai departe.

CONTINUARE, continuări, s. f. Acțiunea de a continua și rezultatul ei; urmare, prelungire. Continuarea unei discuții. ◊ Loc. adv. În continuare = a) fără întrerupere, continuu. Discuțiile se vor duce în continuare; b) mai departe, mai încolo. În continuare, raportul exprimă principiile fundamentale ale învățăturii lui P. Pavlov. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 324, 7/1. – Pronunțat: -nu-a-.

CONTINUARE s.f. Urmare; prelungire. ◊ În continuare = fără întrerupere; mai departe. [< continua].

continuare f. 1. fapta de a continua; 2. durată prelungită.

*continuațiúne f. (lat. continuátio, -ónis). Acțiunea de a continua, urmare. Prelungire. – Și -áție, dar ob. -áre.

continuare (desp. -nu-a) s. f., g.-d. art. continuării; pl. continuări

continuare (-nu-a) s. f., g.-d. art. continuării; pl. continuări

continuare s. f. (sil. -nu-a-), g.-d. art. continuării; pl. continuări

CONTINUARE s. 1. v. prelungire. 2. v. urmare. 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.)

CONTINUARE s. 1. prelungire. (Gardul se află în ~ zidului.) 2. urmare. (~, în numărul viitor.) 3. reluare. (~ drumului, a doua zi.)