3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ulciór2, -oare, (urcior), s. n. – (med.) Bubă la ochi; afecțiune oftalmologică; bubiță roșie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescență la ochi (Memoria 2001). „Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face o bubucă lungăreață, și cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm de ulcior: Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină” (Bârlea 1924 II: 406). – Din răd. i.-e. *uer-, „loc ridicat (în teren sau pe piele)”, termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior1, prin atracție paronimică (MDA).

ULCIÓR2 s. n. v. urcior2.

ULCIÓR1 s. n. v. urcior1.

ulcior n. V. urcior: un ulcior de bragă PANN.

URCIÓR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).

URCIÓR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus.

urcior1 sn [At: PSALT. 36 / V: ulc~, (reg) olc~, uc~, ulgi~, ulți~ / Pl: ~oare și (reg) ~uri / E: ml urceolus] 1 Vas de lut smălțuit, de obicei cu pântecele larg și cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte (și având uneori un gurgui) folosit pentru aducerea sau păstrarea unor lichide (mai ales apă) și din care se poate bea Si: oluț, (îrg) oală. 2 (D. oameni; îe) A fi ~ fără mănușă A fi om deștept și abil. 3 (Pop; d. oameni; îe) A se uita ca cânele-n ~ A se uita chiorâș. 4 (Îe) A se face (sau a fi) oale și ~oare sau a fi - A fi mort de mult. 5 (Adesea udp „de” sau „cu”) Conținutul unui urcior1 (1). 6 (Reg) Damigeană (1). 7 (Mol) Oală de lut, de formă lunguiață și cu gâtul mai strâmt, în care se pune, de obicei, lapte la prins. 8 (Reg) Cană (de sticlă sau din lut) în care se aduce apă sau vin la masă și din care se toarnă în pahare. 9 (Mrm; îf ulcior) Fedeleș (1). 10 (Reg) Vas în care se mulge laptele Si: siștar1 (1). 11 (Reg) Vârtej (de apă) Si: bulboană. 12 (Olt) Vârtej de vânt Si: volbură. 13 (Reg; îe) A se duce făcând ~oare A pleca foarte necăjit, văitându-se, tânguindu-se. 14 (Olt) Petrecere care se face lunea, după nuntă, la părinții miresei, când nuntașii se duc cu un urcior1 (1) împodobit cu flori. 15 (Reg; lpl) Sămânță care n-a fost bine răspândită la semănat, rămânând în grămăjoare.

urcior2 sn [At: BIBLIA (1688) 2832/16 / V: ulc~, (reg) uștior (Pl și: uștioruri), ajdior, argior, hârci~, hurgior, îrci~, îrdior, jdior, olci~, uc~, ujdior, ~ol, urdior, urgior, usc~, ușc~ / Pl: ~oare și (reg) ~i sm / E: ml hordeolus după urcior1, prin atracție paronimică] (Med) Inflamație acută supurată a glandelor sebacee ale pleoapelor produsă de către stafilococ.

URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus.

URCIOR2, urcioare, s. n. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. hordeolus (după urcior1).

URCIÓR1, urcioare, s. n. 1. (Și în forma ulcior) Vas de lut, de obicei smălțuit, cu gîtul strîmt, cu una sau cu două torți, folosit pentru a păstra unele lichide. Aduceți urciorul cu apă-ncropită. BENIUC, V. 75. Negustorul aduse într-adevăr alt ulcior cu vin. SADOVEANU, O. VII 79. (Poetic) Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Roua-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82. Urciorul nu merge de multe ori la apă (= nu poți umbla multă vreme cu înșelăciuni fără să ți se înfunde). ◊ Fig. (Simbolizînd prefacerea trupului în țărînă după moarte) Mă stîng. Și nu rămîne decît urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți bogate. EMINESCU, N. 128. ◊ Expr. A fi urcior (sau oale și urcioare) = a fi mort de mult. Eu pe maica ta am cunoscut-o cînd era pe lume, iar acuma îi ulcior. SADOVEANU, N. F. 82. 2. Loc mai adînc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vîrtejuri; bulboană. Cleanul și mreana, cari pe apa Motrului se țin la «urcioare» – adică la locuri adînci cu vîrtej – se sperie de foc și fug la vale spre gard. ANTIPA, P. 134. – Variantă: (1) ulciór s. n.

URCIÓR2, urcioare, s. n. (Și în forma ulcior) Mic furuncul care apare la rădăcina genelor. Alifie pentru... vindecarea urcioarelor pleoapelor. PISCUPESCU, O. 315. Cu ulcioare Și buboaie. TEODORESCU, P. P. 365. – Variantă: ulciór s. n.

URCIÓR1 ~oáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt și lunguieț, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se țin diferite lichide. 2) Conținutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus

arată toate definițiile

Intrare: ulcior
ulcior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: urcior (bubă)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcior
  • urciorul
  • urcioru‑
plural
  • urcioare
  • urcioarele
genitiv-dativ singular
  • urcior
  • urciorului
plural
  • urcioare
  • urcioarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulcior
  • ulciorul
  • ulcioru‑
plural
  • ulcioare
  • ulcioarele
genitiv-dativ singular
  • ulcior
  • ulciorului
plural
  • ulcioare
  • ulcioarelor
vocativ singular
plural
Intrare: urcior (vas)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcior
  • urciorul
  • urcioru‑
plural
  • urcioare
  • urcioarele
genitiv-dativ singular
  • urcior
  • urciorului
plural
  • urcioare
  • urcioarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulcior
  • ulciorul
  • ulcioru‑
plural
  • ulcioare
  • ulcioarele
genitiv-dativ singular
  • ulcior
  • ulciorului
plural
  • ulcioare
  • ulcioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urcior (bubă) ulcior

  • 1. Mic furuncul care apare la rădăcina genelor.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: minegoci diminutive: urcioruș (bubă) 2 exemple
    exemple
    • Alifie pentru... vindecarea urcioarelor pleoapelor. PISCUPESCU, O. 315.
      surse: DLRLC
    • Cu ulcioare Și buboaie. TEODORESCU, P. P. 365.
      surse: DLRLC

etimologie:

urcior (vas) ulcior

  • 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: canceu ciutură diminutive: urcioraș 3 exemple
    exemple
    • Aduceți urciorul cu apă-ncropită. BENIUC, V. 75.
      surse: DLRLC
    • Negustorul aduse într-adevăr alt ulcior cu vin. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • poetic Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Roua-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Urciorul nu merge de multe ori la apă = nu poți umbla multă vreme cu înșelăciuni fără să ți se înfunde.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Simbolizează prefacerea trupului în țărână după moarte.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Mă sting. Și nu rămîne decît urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți bogate. EMINESCU, N. 128.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie figurat A fi urcior (sau oale și urcioare) = a fi mort de mult.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Eu pe maica ta am cunoscut-o cînd era pe lume, iar acuma îi ulcior. SADOVEANU, N. F. 82.
          surse: DLRLC
  • 2. Conținutul unui astfel de vas.
    surse: NODEX un exemplu
    exemple
    • Urcior de vin.
      surse: NODEX
  • 3. rar Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulboacă bulboană un exemplu
    exemple
    • Cleanul și mreana, cari pe apa Motrului se țin la «urcioare» – adică la locuri adînci cu vîrtej – se sperie de foc și fug la vale spre gard. ANTIPA, P. 134.
      surse: DLRLC

etimologie: