urcior² sn [At: BIBLIA (1688) 283²/16 / V: ulc~, (reg) uștior (Pl și: uștioruri), ajdior, argior, hârci~, hurgior, îrci~, îrdior, jdior, olci~, uc~, ujdior, ~ol, urdior, urgior, usc~, ușc~ / Pl: ~oare și (reg) ~i sm / E: ml hordeolus după urcior¹, prin atracție paronimică] (Med) Inflamație acută supurată a glandelor sebacee ale pleoapelor produsă de către stafilococ.