22 de definiții pentru urcior (vas) ulcior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URCIÓR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus.

urcior1 sn [At: PSALT. 36 / V: ulc~, (reg) olc~, uc~, ulgi~, ulți~ / Pl: ~oare și (reg) ~uri / E: ml urceolus] 1 Vas de lut smălțuit, de obicei cu pântecele larg și cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte (și având uneori un gurgui) folosit pentru aducerea sau păstrarea unor lichide (mai ales apă) și din care se poate bea Si: oluț, (îrg) oală. 2 (D. oameni; îe) A fi ~ fără mănușă A fi om deștept și abil. 3 (Pop; d. oameni; îe) A se uita ca cânele-n ~ A se uita chiorâș. 4 (Îe) A se face (sau a fi) oale și ~oare sau a fi - A fi mort de mult. 5 (Adesea udp „de” sau „cu”) Conținutul unui urcior1 (1). 6 (Reg) Damigeană (1). 7 (Mol) Oală de lut, de formă lunguiață și cu gâtul mai strâmt, în care se pune, de obicei, lapte la prins. 8 (Reg) Cană (de sticlă sau din lut) în care se aduce apă sau vin la masă și din care se toarnă în pahare. 9 (Mrm; îf ulcior) Fedeleș (1). 10 (Reg) Vas în care se mulge laptele Si: siștar1 (1). 11 (Reg) Vârtej (de apă) Si: bulboană. 12 (Olt) Vârtej de vânt Si: volbură. 13 (Reg; îe) A se duce făcând ~oare A pleca foarte necăjit, văitându-se, tânguindu-se. 14 (Olt) Petrecere care se face lunea, după nuntă, la părinții miresei, când nuntașii se duc cu un urcior1 (1) împodobit cu flori. 15 (Reg; lpl) Sămânță care n-a fost bine răspândită la semănat, rămânând în grămăjoare.

URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor. 2. (Rar) Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri; bulboacă, bulboană. [Var.: ulciór s. n.] – Lat. urceolus.

URCIÓR1, urcioare, s. n. 1. (Și în forma ulcior) Vas de lut, de obicei smălțuit, cu gîtul strîmt, cu una sau cu două torți, folosit pentru a păstra unele lichide. Aduceți urciorul cu apă-ncropită. BENIUC, V. 75. Negustorul aduse într-adevăr alt ulcior cu vin. SADOVEANU, O. VII 79. (Poetic) Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Roua-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82. Urciorul nu merge de multe ori la apă (= nu poți umbla multă vreme cu înșelăciuni fără să ți se înfunde). ◊ Fig. (Simbolizînd prefacerea trupului în țărînă după moarte) Mă stîng. Și nu rămîne decît urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți bogate. EMINESCU, N. 128. ◊ Expr. A fi urcior (sau oale și urcioare) = a fi mort de mult. Eu pe maica ta am cunoscut-o cînd era pe lume, iar acuma îi ulcior. SADOVEANU, N. F. 82. 2. Loc mai adînc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vîrtejuri; bulboană. Cleanul și mreana, cari pe apa Motrului se țin la «urcioare» – adică la locuri adînci cu vîrtej – se sperie de foc și fug la vale spre gard. ANTIPA, P. 134. – Variantă: (1) ulciór s. n.

URCIÓR1 ~oáre n. 1) Vas de lut cu toartă, înalt și lunguieț, strâmt în partea de sus, iar la mijloc bombat, în care se țin diferite lichide. 2) Conținutul unui astfel de vas. ~ de vin. /<lat. urceolus

urcior n. 1. oală lungueață pentru apă sau lapte; 2. umflătură inflamatorie pe marginea pleoapelor în forma unui fir de orz. [Lat. URCEOLUS; sensul 2 prin aluziune la forma ovală a furunculului].

1) urcĭór (vest) și ulcĭór (est) n., pl. oare (lat. ŭrcéolus, pop. *urceolus, dim. d. urceus, urcĭor; it. orciuolo, vfr. orçuel, sp. orzuela). Un fel de vas de lut (c’o toartă, cu gîtu strîmt și c’un ciuciur) întrebuințat la ținut apa (saŭ vinu) rece, maĭ ales de plugarĭ. În el încap 3-12 litri. V. clondir și anforă.

ulcior n. V. urcior: un ulcior de bragă PANN.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urciór (vas de lut, infecție la ochi) (-cior) s. n., pl. urcioáre

urciór (vas, furuncul) s. n., pl. urcioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URCIÓR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.)

URCIOR s. (reg.) canceu, (înv.) ciutură. (Păstrează apa în ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

urciór (-oáre), s. n. – Vas de lut cu gîtul strîmb. – Var. ulcior. Lat. urcĕǒlus (Cipariu, Elem., 54; REW 9079), cf. it. orciuolo, v. fr. orçuel, prov. orsol. Var., prin analogie cu ulcea (Tiktin; Candrea) sau mai probabil prin disimilare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ulciór1, ulcioare, ulcioară, (urcior), s.n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. În satele de pe Valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe Valea Izei și Vișeului avem ulcior. „Olul e mai mare (2-4 l), ulciorul e mai mic (½ – 1 ½ I)” (Bârsana); „olul are între 1-3 l, iar ulciorul ½ l” (Rozavlea) (ALRRM, 1971: 311). – Lat. urceolus, dim. a lui urceus „urcior” (Scriban, DEX, MDA).

ulciór1, -oare, -oară, (urcior), s. n. – Vas de lut, cu toartă și cu gâtul strâmt și lunguieț, pentru băut apă; ol cu țâță, ol cu ciur. În satele de pe valea Marei se utilizează termenul ol, iar pe valea Izei și Vișeului avem ulcior; „Olul e mai mare (2-4 litri), ulciorul e mai mic (1/2 – 1 1/2 litri)” (Bârsana); „olul are între 1-3 litri, iar ulciorul 1/2 litri” (Rozavlea) (ALR 1971: 311). – Lat. urceolus

Intrare: urcior (vas)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urcior
  • urciorul
  • urcioru‑
plural
  • urcioare
  • urcioarele
genitiv-dativ singular
  • urcior
  • urciorului
plural
  • urcioare
  • urcioarelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulcior
  • ulciorul
  • ulcioru‑
plural
  • ulcioare
  • ulcioarele
genitiv-dativ singular
  • ulcior
  • ulciorului
plural
  • ulcioare
  • ulcioarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urcior (vas) ulcior

  • 1. Vas de lut (smălțuit) cu gâtul strâmt, cu una sau două toarte, folosit pentru păstrarea lichidelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: canceu ciutură diminutive: urcioraș attach_file 3 exemple
    exemple
    • Aduceți urciorul cu apă-ncropită. BENIUC, V. 75.
      surse: DLRLC
    • Negustorul aduse într-adevăr alt ulcior cu vin. SADOVEANU, O. VII 79.
      surse: DLRLC
    • poetic Pe cîmpia-nrourată Dintr-al zilei revărsat Aduna frumoasa fată Roua-n galbene ulcioare. COȘBUC, P. II 82.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Urciorul nu merge de multe ori la apă = nu poți umbla multă vreme cu înșelăciuni fără să ți se înfunde.
      surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Simbolizează prefacerea trupului în țărână după moarte.
      exemple
      • Mă sting. Și nu rămîne decît urciorul de lut, în care a ars lumina unei vieți bogate. EMINESCU, N. 128.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. expresie figurat A fi urcior (sau oale și urcioare) = a fi mort de mult.
        exemple
        • Eu pe maica ta am cunoscut-o cînd era pe lume, iar acuma îi ulcior. SADOVEANU, N. F. 82.
          surse: DLRLC
  • 2. Conținutul unui astfel de vas.
    exemple
    • Urcior de vin.
      surse: NODEX
  • 3. rar Loc mai adânc în albia unei ape curgătoare, unde se formează vârtejuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bulboacă bulboană attach_file un exemplu
    exemple
    • Cleanul și mreana, cari pe apa Motrului se țin la «urcioare» – adică la locuri adînci cu vîrtej – se sperie de foc și fug la vale spre gard. ANTIPA, P. 134.
      surse: DLRLC

etimologie: