URCIOR², ULCIOR² (pl. -oare) sn. 🩺 Mic furuncul ce se face la marginea pleoapei, de forma unui grăunte de orz: dacă te speli din urcior, faci urcior la ochi (PĂC.); nu-i bine să te uiți pe fereastră de afară în casă, că faci ulcior la ochi (GOR.) [lat. vulg. *hordĭceolus< hordeus].