7 definiții pentru canceu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cancéŭ n., pl. eĭe (ung. kancsó. V. borcan). Trans. Cană mare de scos vin. Canciog. – Și cînceu.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANCEU s. v. cană, cancioc, căuș, urcior.

canceu s. v. CANĂ. CANCIOG. CĂUȘ. URCIOR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

canceu, canceauă, s.n. (reg.) Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: „Pe masă canceu cu vin, / Lângă el, paharu plin” (Bilțiu, 1996: 387). – Din magh. kanczó „carafă, cană” (Scriban, MDA).

canceu, canceauă, s.n. – (reg.) Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: „Pe masă canceu cu vin, / Lângă el paharu plin” (Bilțiu, 1996: 387). – Din magh. kanczó „carafă, cană” (Scriban, MDA).

canceu, canceauă, s.n. – Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: „Pe masă canceu cu vin, / Lângă el paharu plin” (Bilțiu 1996: 387). – Din magh. kanczó „carafă, cană”.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CANCEU (< magh.) s. n. Cană de ceramică smălțuită și decorată, înaltă, cu gîtul strîmt, cu buza largă și cu mîner; răspîndită în Transilvania.

Intrare: canceu
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canceu
  • canceul
  • canceu‑
plural
  • canceie
  • canceiele
genitiv-dativ singular
  • canceu
  • canceului
plural
  • canceie
  • canceielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)