9 intrări

68 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TUI, tuiuri, s. n. (În Evul Mediu) Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu Semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ.

tui5 vtr [At: LB / Pzi: ~esc / E: tu1] (Reg) 1-2 A (se) tutui1 (1-2).

tui6, tuie a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf tehui, hututui, tuieș] (D. persoane) 1 (Olt; Mun) Care este țicnit Si: nebun, smintit, (reg) tuiac (1), tuieș (1). 2 (Olt; Mol) Care este zăpăcit Si: (pfm) aiurit, năuc, (reg) tuiac (2), tuieș (2). 3 (Trs; Mun) Amețit de băutură Si: (reg) tuiac (3).

tui1 i [At: LEXIC REG. 120 / E: fo] (Reg; rep) Cuvânt cu care se strigă puii la mâncare.

tui3 sn [At: M. COSTIN, O. 44 / Pl: -uri / E: tc tug] (Înv) 1 Semn distinctiv al puterii și al rangului unor demnitari din Imperiul Otoman și din țările vasale lui, reprezentat printr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf și cu două sau trei cozi albe de cal prinse de ea. 2 (Pex) Steag turcesc cu tui3 (1). 3 (Pan) Ornament în forma unui tui3 (1), care se aplica pe chipul sau pe coiful militarilor.

TUI, tuiuri, s. n. Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui. – Din tc. tuğ.

TUI3, TÚIE, tui, adj. (Regional) Tuieș.

TUI1, tuiuri, s. n. (Învechit) 1. Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi de cal, lungi și albe, atîrnate de o lance vopsită în roșu, cu semiluna în vîrf (înalții demnitari din imperiu și din țările vasale avînd dreptul, după grad, la un număr fix de astfel de steaguri). Pe ziduri stau rînduite... arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane. ODOBESCU, S. A. 85. Cucoane Iorgule, aveți un pașă la masă astăzi?... – Dar, uncheșule; un pașă cu trei tuiuri. ALECSANDRI, T. 1417. Ce te-ai făcut, mare vizir?... Unde-ți sînt voinicii, pașă cu trei tuiuri? RUSSO, O. 34. ♦ Comandant, căpetenie. Rămășiță din această căpitănie s-a mai ținut pînă în vremile mai de curînd și s-a numit «Buciucași» și tuiul ei «Buciuc». BĂLCESCU, O. I 22. 2. Ornament al coifului, făcut din păr de coadă de cal. Mulțimea, încremenită o clipă, izbucnește în huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de coadă de cal, se dă speriat înapoi. CAMIL PETRESCU, O. II 257. ◊ (Glumeț) Cînele s-a uitat țintă la stăpîn, ciulind urechile și dînd înștiințare, cu tuiul cozii, că a priceput porunca. SADOVEANU, D. P. 91.

TUÍ2 tuiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se tutui. Ba tu!Ba tu! – Ian auzi-i cum se tuiesc! ALECSANDRI, T. I 99.

TUÍ2, tuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) tutui. – Din tu.

TUI1, tuiuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi albe de cal, atârnate de o lance cu semiluna în vârf, constituind un semn distinctiv al unor înalți demnitari din fostul imperiu otoman și din țările vasale lui. ♦ Comandant, căpetenie. – Tc. tuğ.

TUI3, TÚIE, tui, adj. (Reg.) Tuieș. – Din tuieș.

TUI ~iuri n. înv. Steag turcesc constând dintr-o lance roșie cu semiluna în vârf, cu cozi albe de cal, prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și al rangului. /<turc. tuğ

2) tuĭ, túĭe (Olt.) și túĭeș, -ă (Mold.) adj. Fam. Șuĭ, țicnit, cam nebun.

1) tuĭ n., pl. urĭ (turc. tuĭ, tugh). Vechĭ. Steag făcut din 2-3 coade de cal albe împletite și purtate pe o suliță roșie cu semiluna în vîrf. Acest steag era semnu autoritățiĭ și comandeĭ militare și a înlocuit steagu conferit la început guvernatorilor de provinciĭ. Sultanu avea șase tuĭurĭ, marele vizir treĭ, beglerbeiĭ și domniĭ româneștĭ cîte doŭă (Șăin.).

TÚIA, tuia, s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya.

TÚIA, tuia, s. f. (Bot.) Arborele-vieții. – Din fr. thuya.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

ȚOI2, țoiuri, s. n. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu. ♦ Conținutul unui asemenea păhărel. – Et. nec.

tuia sf [At: MURNU, O. 81 / S și: thu~, thuya / Pl: ~ / E: gr Θύια, fr thuya] (Bot) Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal Si: arborele-vieții (Thuja occidentalis).

arată toate definițiile

Intrare: tui (adj.)
tui3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tui
  • tuiul
  • tuiu‑
  • tuie
  • tuia
plural
  • tui
  • tuii
  • tui
  • tuile
genitiv-dativ singular
  • tui
  • tuiului
  • tui
  • tuii
plural
  • tui
  • tuilor
  • tui
  • tuilor
vocativ singular
plural
Intrare: tui (interj.)
interjecție (I10)
  • tui
Intrare: tui (s.n.)
tui1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tui
  • tuiul
  • tuiu‑
plural
  • tuiuri
  • tuiurile
genitiv-dativ singular
  • tui
  • tuiului
plural
  • tuiuri
  • tuiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: tui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tui
  • tuire
  • tuit
  • tuitu‑
  • tuind
  • tuindu‑
singular plural
  • tuiește
  • tuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tuiesc
(să)
  • tuiesc
  • tuiam
  • tuii
  • tuisem
a II-a (tu)
  • tuiești
(să)
  • tuiești
  • tuiai
  • tuiși
  • tuiseși
a III-a (el, ea)
  • tuiește
(să)
  • tuiască
  • tuia
  • tui
  • tuise
plural I (noi)
  • tuim
(să)
  • tuim
  • tuiam
  • tuirăm
  • tuiserăm
  • tuisem
a II-a (voi)
  • tuiți
(să)
  • tuiți
  • tuiați
  • tuirăți
  • tuiserăți
  • tuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tuiesc
(să)
  • tuiască
  • tuiau
  • tui
  • tuiseră
Intrare: tuia
substantiv feminin (F163)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuia
  • tuia
plural
  • tuia
genitiv-dativ singular
  • tuia
  • tuiei
plural
  • tuia
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuie
  • tuia
plural
  • tui
  • tuile
genitiv-dativ singular
  • tui
  • tuii
plural
  • tui
  • tuilor
vocativ singular
plural
Intrare: tuie (dor)
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tuie
  • tuia
plural
  • tui
  • tuile
genitiv-dativ singular
  • tui
  • tuii
plural
  • tui
  • tuilor
vocativ singular
plural
Intrare: țoi (păhărel)
țoi2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țoi
  • țoiul
  • țoiu‑
plural
  • țoiuri
  • țoiurile
genitiv-dativ singular
  • țoi
  • țoiului
plural
  • țoiuri
  • țoiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țui
  • țuiul
  • țuiu‑
plural
  • țuiuri
  • țuiurile
genitiv-dativ singular
  • țui
  • țuiului
plural
  • țuiuri
  • țuiurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Țui
nume propriu (I3)
  • Țui
Intrare: țui
țui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tui (adj.)

etimologie:

  • tuieș
    surse: DLRM

tui (s.n.)

  • 1. în Evul Mediu Steag turcesc alcătuit dintr-o lance cu Semiluna (sau cu o măciulie de metal) în vârf, cu două sau cu trei cozi albe de cal împletite prinse de ea, care constituia un semn distinctiv al puterii și rangului unor înalți demnitari din fostul Imperiu Otoman și din țările vasale lui.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Pe ziduri stau rînduite... arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane. ODOBESCU, S. A. 85.
      surse: DLRLC
    • Cucoane Iorgule, aveți un pașă la masă astăzi?... – Dar, uncheșule; un pașă cu trei tuiuri. ALECSANDRI, T. 1417.
      surse: DLRLC
    • Ce te-ai făcut, mare vizir?... Unde-ți sînt voinicii, pașă cu trei tuiuri? RUSSO, O. 34.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Rămășiță din această căpitănie s-a mai ținut pînă în vremile mai de curînd și s-a numit «Buciucași» și tuiul ei «Buciuc». BĂLCESCU, O. I 22.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit Ornament al coifului, făcut din păr de coadă de cal.
    exemple
    • Mulțimea, încremenită o clipă, izbucnește în huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de coadă de cal, se dă speriat înapoi. CAMIL PETRESCU, O. II 257.
      surse: DLRLC
    • glumeț Cînele s-a uitat țintă la stăpîn, ciulind urechile și dînd înștiințare, cu tuiul cozii, că a priceput porunca. SADOVEANU, D. P. 91.
      surse: DLRLC

etimologie:

tui (vb.)

  • 1. A (se) tutui.
    surse: DLRLC sinonime: tutui attach_file un exemplu
    exemple
    • Ba tu! – Ba tu! – Ian auzi-i cum se tuiesc! ALECSANDRI, T. I 99.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • tu
    surse: DLRM

tuia tuie

  • 1. botanică Arbore decorativ din familia pinului, cu frunzele de culoare verde-închisă, având coroana piramidală și ramurile întinse orizontal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: arborele-vieții

etimologie:

tuie (dor)

etimologie:

țoi (păhărel) țui

  • 1. Păhărel în formă de sticluță cu gâtul lung și îngust, din care se bea țuică sau rachiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciocan (păhărel) puțoi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Erau singuri, lîngă țoiurile de spirt verde de secară. DUMITRIU, N. 240.
      surse: DLRLC
    • Din mînă în mînă trece țoiul de țuică, ulceaua cu vin. STANCU, D. 234.
      surse: DLRLC
    • La o masă de alături, cu un țoi de țuică și cu mîna la falcă, stătea un mușteriu. PAS, Z. IV 247.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui asemenea păhărel.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mai bine beau eu două țoiuri. SADOVEANU, M. C. 133.
        surse: DLRLC

etimologie: