TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Lat. tortus (< torquere).

ȚURȚUR, țurțuri, s. m. 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf, care se formează de-a lungul streșinilor sau pe ramuri, prin înghețarea imediată a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fântână). [Var.: țurțure s. m.] – Et. nec.

tort³ sn [At: BARCIANU / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Torte] Prăjitură făcută din mai multe straturi de aluat și de cremă, dulceață etc. (acoperită cu cremă sau cu glazură și ornamentată) Si: (reg) tortată.

tort² sn [At: PO 310/27 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml tortus] 1 Torsătură (1). 2 (Ccr) Fir tors³ (2) de cânepă sau de in Si: torsătură (2), (îrg) torsură (2). 3 (Reg; d. pânză; îla) ~ în ~ Țesut numai din fire de cânepă sau de in. 4 (Reg; îe) A avea gâtul ca ~ul A fi foarte slab. 5 (Reg; îe) A i se face (cuiva) gâtul ca ~ul A slăbi foarte tare. 6 (Reg; îe) Parcă-i un fir de ~ Se spune despre o persoană foarte slabă. 7 (Reg; îe) A fierbe (pe cineva) ca pe ~ A bate tare pe cineva. 8 (Reg) Scul din fire de tort² (2). 9 Țesătură din fire de cânepă sau de in.

tort¹ a [At: EMINESCU, P. L. 7 / E: toarce] (Îvr; d. fire) Tors³ (2).

tortă sf vz tort³

tortură sf [At: ȘINCAI, HR. I, 331/24 / Pl: ~ri, (îvr) ~re / E: fr torture, lat tortura] 1 Caznă (la care erau supuși osândiții) Si: chin, (înv) muncitorie, (îvp) muncă, muncire. 2 (Înv) Instrument de tortură (1). 3 Suferință (fizică sau morală) violentă. 4 (Fig) Stâlcire a cuvintelor, a versurilor etc.

țorțol¹ sm^[1] vz țurțur¹

țorțor sm vz țurțur¹

țorțur sm vz țurțur¹

țunțur sm vz țurțur¹

țurțur¹ [At: GHICA, S. 337 / V: ~e sm, (reg) ~ă sf, țor~, țorțor sm, țorțol (Pl: țorțole), țunțur, țuțur (A și: țuțur / Pl și: țuțure) smn, țuțură (Pl și: țuțure) sf, zurzur^[1] sm / Pl: ~i sm, ~e sn / E: ns cf țur] 1 sm (Mpl; și cu determinarea „de gheață”) Sloi de gheață de formă prelungă și ascuțită la vârf, care se formează de-a lungul streșinilor, pe ramuri etc., prin înghețarea imediată a apei care se scurge Si: (rar) ciucure (8), (îrg) stur; (reg) scuț, sloiete, suligă, sulughiță, țâșcă (2), țorțoloașă, țugui¹ (8), țurloi (13), țurțalău (1), țurțoi¹, țurțui¹, țurțuluc, țurțurău (1), țurțuruș (1), țuțuroi (1), țuțurui (1). 2 sm (Îe) A face ~i A clănțăni din dinți de frig. 3 sm (Rar; lpl) Stalactite. 4 sm (Mpl) Mici cocoloașe, de gheață, de noroi, de sânge închegat etc., prinse de părul de pe corpul animalelor sau de părul (barba, mustățile) omului Si: (reg) ciorcioloș (1), țorțoloș (2), țurțalău (2). 5-6 sm (Olt; cu determinări care indică fructe; îljv) Țorțol de ... Foarte încărcat de... 7 sm (Lpl) Ornamente de metal, de cristal, de sticlă etc., în forma unor ciucuri sau franjuri, atârnate de candelabre Si: ciucuri (9). 8 sm (Lpl) Ornamente făcute din mărgele, plăcuțe de metal etc., atârnate la haine. 9 sm (Îrg; adesea lpl) Franj la o draperie, la un covor etc. Si: (reg) țurțalău (3). 10 sm (Mun; lpl; îf țorțuri) Zdrențe care atârnă la o haină. 11 sm (Mun) Șfichi². 12 sm (Bot; reg; lpl) Amenți de alun Si: (pop) rânsă¹, (reg) țurțalăi (4). 13 sm (Mol; șîs poamă țurțure) Varietate de strugure cu boabe lungi, rare, de culoare albă. 14 sm (Reg; lpl; șîs ~ii mieilor) Măzăriche. 15 sm (Îs) -ii mieilor Nume dat ultimei zile cu vreme schimbătoare de după zilele babelor Si: (reg) omătul mieilor, ziua mieilor. 16 sm (Iuz) Picătură. 17 sn (Olt; Mun) Jgheab prin care curge apa de la izvor sau de la cișmea Si: uluc, (reg) țuțuric. 18 sn (Olt; Mun; pex) Cișmea. 19 sn Șiroi¹. 20 sn (Reg; îf țuțur) Cascadă (1).

țurțură sf vz țurțur¹

țurțure sm vz țurțur¹

țuțur¹ smn vz țurțur¹

țuțură¹ sf vz țurțur¹

ȚURȚUR(E) sm. Apa înghețată care atîrnă ca niște bețișoare ascuțite de la streașina casei (🖼 5150): cît de lungi sînt țurțurii de ghiață de la streașina casei... așa de înaltă va fi cînepa în vara viitoare (GOR.); ciucuri mari de piatră, atîrnați de tavan ca niște țurțuri de ghiață (VLAH.); mustățile și bărbile tuturor erau pline de țurțuri și de promoroacă (SAD.); a intrat în mine, ca un țurțure de ghiață, pîna la jumătatea șirei spinării (DEM.).

TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Țesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere).

TORT², torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

ȚURȚUR, țurțuri, s. m. 1. Sloi mic de gheață de formă prelungită și ușor ascuțită spre vârf, care se formează de-a lungul streșinilor sau pe ramuri, prin înghețarea imediată a apei care se scurge. 2. (La pl.) Franjuri. 3. Jgheab prin care curge apa (la fântână). [Var.: țurțure s. m.] – Et. nec.

TORT², torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tortă s. f.

TORT¹, torturi, s. n. 1. Fir tors de cînepă, de in sau de alte materii textile. Atîta tort mi-am încîlcit. COȘBUC, P. I 93. Adormi și ea între pene, caiere, fusele cu tort și bucul de malai. CREANGĂ, P. 6. Tortul se-nvălătucește pe fus. CONTEMPORANUL, V_II 505. ◊ Fig. Lună, fin e însă tortul de pe fusul tău de aur. MACEDONSKI, O. I 162. Crucea-mi pare gînditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort. EMINESCU, O. IV 33. ♦ Legătură, scul de fire de cînepă sau de in. Fata are să spele torturile. ȘEZ. I 184. ◊ Fig. Vreo doi... cu un tort de aur roșu încurcat pe cap, păreau copii ale acelor triburi de iranieni. MACEDONSKI, O. III 15. 2. Țesătură, pînză lucrată din fire de cînepă sau de in. De-argint e alb frumosu-i port, Dar roș de sînge-i albul tort. COȘBUC, P. I 146. Degetele repezi poartă acul fin, Ea își coase ochii într-un tort de in. EMINESCU, O. IV 364. ◊ Fig. Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. S-adun’ flori în șezătoare, De painjen tort să rumpă. EMINESCU, O. I 72.

TORTĂ s. f. v. tort².

TORTURĂ, torturi, s. f. Caznă trupească sau chin moral; supliciu, suferință atroce. Merit... o pedeapsă mai grea decît ștreangul, o tortură care n-a fost născocită. C. PETRESCU, Î. II 58. Achim Cotor călătorește Trei zile lungi de lungi torturi. COȘBUC, P. II 228. Era o tortură pentru Dinu viața aceea falsă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 76. Este despotic, este arbitrar: violarea ce se face cetățenilor, punerea vieții lor în pericol, torturile, uciderile fără judecată. BOLINTINEANU, O. 260. ◊ Fig. Tortura versului și a formei. GHEREA, ST. CR. III 101. – Pl. și: (învechit) torture (HASDEU, I. V. 164).

ȚURȚUR, țurțuri, s. m. 1. Mic sloi de gheață de formă prelungă și ușor ascuțită spre vîrf, care se formează (în special de-a lungul streșinilor sau pe ramuri) prin înghețarea imediată a apei care se scurge. Cele din urmă raze luciră în țurțurii de gheață ai streșinei, apoi în albastrul înalt al cerului. SADOVEANU, B. 101. Aprinse o lampă. Cristalele scînteiară ca niște țurțuri de gheață. ANGHEL-IOSIF, C. L. 16. Se aude-n horn nebunul Viscol... Și din strașini, cîte unul, țurțuri rupți cum cad plesnind. VLAHUȚĂ, P. 10. Neagra luncă... O-ncunună despre zori C-un văl alb de promoroacă și cu țurțuri lucitori. ALECSANDRI, P. A. 113. 2. (Mai ales la pl.) Franjuri. Stăpîna de casă... cu capul slobod învăluit în o grimea tot albă și cu țurțuri mici de mărgele roșii pe margine, trebăluia nu știu ce prin cerdacul larg din față. HOGAȘ, M. N. 14. 3. Țeavă prin care curge apa (la o fîntînă). Ai dus la țurțur gura cu gura mea plecată, Voind să bei cu mine scînteia lui deodată. ARGHEZI, V. 47. (În forma țuțur) Spre un fund al curții... albea trupul văruit al unei cișmele purtînd deasupra țuțurului o precestă zugrăvită în roșu ți în albastru. MACEDONSKI, O. III 109. – Variante: țurțure, țuțur s. m.

ȚUȚUR s. m. v. țurțur.

TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

TORTĂ s.f. v. tort.

TORTURĂ s.f. Suferință fizică; chin, caznă. ♦ (Fig.) Suferință morală; chin. [Pl. -ri. / cf. fr. torture, it., lat. tortura].

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

TORTURĂ s. f. 1. suferință fizică, chin; caznă, schingiuire. 2. (fig.) frământare, zbucium, durere, suferință morală. (< fr. torture, lat. tortura)

TORT² ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte

TORT¹ ~uri n. 1) Fir tors din fibre textile (în special din cânepă sau din in). 2) Cantitate de fir tors și depănat. 3) Pânză de cânepă sau de in, folosită, mai ales, pentru confecționarea șervetelor. /<lat. tortus

TORTURĂ ~i f. Suferință fizică sau/și morală foarte puternică; chin groaznic; caznă; supliciu. /<fr. torture

ȚURȚUR ~i m. 1) Formație mică de gheață în formă de con, care atârnă de streșini sau de ramurile copacilor, apărută prin înghețarea picăturilor de apă ce se preling. 2) mai ales la pl. pop. Fascicul de fire unite între ele, prins ca ornament de marginea unor piese decorative sau vestimentare. /Orig. nec.

tort n. cantitate de fire toarse (de in, cânepă, lână). [Lat. TORTUM, ceva sucit, funie].

tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].

tortură f. 1. caznă, chinuri la cari justiția supunea înainte pe criminali sau pe simplul acuzat spre a-l sili să spuie adevărul; 2. fig. mare suferință fizică sau morală.

țurțur m. Mold. picătură de ploaie înghețată: crengi de țurțuri încărcate AL. [Reduplicat din țur! variantă din țăr! (ca țărțără din țăr!; cf. țără), onomatopee exprimând o picurare înceată].

2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.

1) tort n., pl. urĭ (lat. tõrtus, sucit, tors, tortum, funie [de torturat]. V. torc). Cantitate de fire toarse: niște tort de matasă.

*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.

*tortúră f., pl. ĭ (lat. tortura, d. torquére, tortum, a suci, a învîrti, V. turmentat). Chin, caznă.

țórțurĭ, V. țurțur.

țúrțur (est) și țúrțure (vest) m. (var. din zurzur și zorzon și rudă cu cĭucure, struț 1 țirțiră și țîrîĭ). Vîrf de gheață (stalactită) care se formează la streșinĭ cînd zăpada se topește ziŭa și îngheață noaptea. – Și țorțurĭ (Bz.), țurțurĭ, zdrențe care atîrnă la o haĭnă, șfichĭurĭ la bicĭ. Și struțĭ (Mold.), țurțurĭ. Și stur, m. (Ps. S. 148, 8).

tort s. n., pl. torturi

tortură s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

țurțur s. m., pl. țurțuri

tort s. n., pl. torturi

tortură s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

țurțur s. m., pl. țurțuri

tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. torturi

tortură s. f., g.-d. art. torturii; pl. torturi

țurțur s. m., pl. țurțuri

țurțur, -ri.

a face țurțuri expr. (peior.) a nu fi spălat în zona ano-genitală.

cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

țurțuri s. m. pl. fecale uscate.

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.

TORTURĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strânsoare, trudnicie. (Supus la ~i crâncene.)

ȚURȚUR s. v. canaf, ciucure, franj, jgheab.

ȚURȚUR s. 1. (pop.) țurloi, (reg.) scuț, (Munt. și Dobr.) suligă, (prin Dobr.) sulughiță, (Olt.) țorțoloș, țuțuroi, (înv.) stur. (Pe streșini s-au format ~i.) 2. sloi, (Olt., Ban. și Transilv.) sloiete. (~ de gheață, pe apa.)

TORT s. (TEXT.) (pop.) torsătură, (înv. și reg.) torsură.

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORTURĂ s. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la ~i crîncene.)

ȚURȚUR s. 1. (pop.) țurloi, (reg.) scuț, (Munt. și Dobr.) suligă, (prin Dobr.) sulughiță, (Olt.) țorțoloș, țuțuroi, (înv.) stur. (Pe streșini s-au format ~i.) 2. sloi, (Olt., Ban. și Transilv.) sloiete. (~ de gheață.)

țurțur s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ. JGHEAB.

tórt, torturi, s.n. Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco, 1990: 314). – Lat. tortus „șerpuire, spirală” (Șăineanu, Scriban, MDA).

tort, torturi, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco, 1990: 314). – Lat. tortus „șerpuire, spirală” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

tort, -uri, s.n. – Fir tors de cânepă sau in; pânză, țesătură din fire de cânepă: „Eu port cămașă de tort / Și mândruții drag i port” (Ștețco 1990: 314). – Lat. tortus.