tort² sn [At: PO 310/27 / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: ml tortus] 1 Torsătură (1). 2 (Ccr) Fir tors³ (2) de cânepă sau de in Si: torsătură (2), (îrg) torsură (2). 3 (Reg; d. pânză; îla) ~ în ~ Țesut numai din fire de cânepă sau de in. 4 (Reg; îe) A avea gâtul ca ~ul A fi foarte slab. 5 (Reg; îe) A i se face (cuiva) gâtul ca ~ul A slăbi foarte tare. 6 (Reg; îe) Parcă-i un fir de ~ Se spune despre o persoană foarte slabă. 7 (Reg; îe) A fierbe (pe cineva) ca pe ~ A bate tare pe cineva. 8 (Reg) Scul din fire de tort² (2). 9 Țesătură din fire de cânepă sau de in.