4 definiții pentru torsură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

torsu sf [At: LB / Pl: ~ri / E: tors1 + -ură] (Îrg) 1 Torsătură (1). 2 (Ccr) Tort2 (2).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

torsură, torsuri, s.f. – (reg.) Cotitură, șerpuire (de râu); întorsătură (Papahagi, 1925; Mara). – Din tors + suf. -ură (MDA); din (în)torsătură (< întors + suf. -ură).

Intrare: torsură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torsu
  • torsura
plural
  • torsuri
  • torsurile
genitiv-dativ singular
  • torsuri
  • torsurii
plural
  • torsuri
  • torsurilor
vocativ singular
plural