21 de definiții pentru tort (prăjitură)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

tort3 sn [At: BARCIANU / V: (înv) sf / Pl: ~uri / E: ger Torte] Prăjitură făcută din mai multe straturi de aluat și de cremă, dulceață etc. (acoperită cu cremă sau cu glazură și ornamentată) Si: (reg) tortată.

tort1 a [At: EMINESCU, P. L. 7 / E: toarce] (Îvr; d. fire) Tors3 (2).

TORT2, torturi, s. n. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă ornamentală etc. [Var.: tortă s. f.] – Din germ. Torte.

TORT2, torturi, s. n. Un fel de prăjitură făcută de obicei din straturi suprapuse de aluat și de cremă. – Variantă: tortă s. f.

TORT s.n. Prăjitură mare (rotundă), preparată din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. [Var. tortă s.f. / < germ. Torte, cf. it. torta].

TORT s. n. prăjitură mare (rotundă) din mai multe straturi de aluat și umplută cu cremă, cu dulceață etc. (< germ. Torte)

TORT2 ~uri n. Produs de cofetărie, preparat din mai multe foi de aluat dulce, coapte, unse cu cremă și puse una peste alta. /<germ. Torte

2) *tort n., pl. urĭ (pol. tort, d. germ. torte. V. tortă). Un fel de pandispan făcut din oŭă, zahăr și făină saŭ numaĭ din nucĭ, alune, migdale (rîșnite), castane saŭ cĭocolată.

TORTĂ s. f. v. tort2.

tortă f. prăjitură în formă de turtă: tortă de migdale sau de ciocoladă. [Nemț. TORTE].

*tórtă f., pl. e (germ. torte, d. lat. torta, turtă. V. tort 2). Tort, un fel de pandispan.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tort (fir tors, țesătură, prăjitură) s. n., pl. torturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

TORT s. (prin Transilv.) tortată. (~ de ciocolată.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cireașa de pe tort expr. (livr.) 1. detaliul sau aspectul cel mai plăcut / valoros / util etc. al unui lucru sau eveniment. 2. (iron.) detaliul sau aspectul cel mai neplăcut / abject / inutil etc. al unui lucru sau al unui eveniment.

Intrare: tort (prăjitură)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tort
  • tortul
  • tortu‑
plural
  • torturi
  • torturile
genitiv-dativ singular
  • tort
  • tortului
plural
  • torturi
  • torturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tortă
  • torta
plural
  • torte
  • tortele
genitiv-dativ singular
  • torte
  • tortei
plural
  • torte
  • tortelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tort, torturisubstantiv neutru

  • 1. Prăjitură (de obicei de formă cilindrică) făcută din mai multe straturi de aluat, având între ele straturi de cremă, de dulceață etc., acoperită cu o glazură sau cremă, ornamentată etc. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: tortată
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.