6 definiții pentru torsătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TORSĂTURĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tort1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

torsătu sf [At: AETHIOPICA, 79r/8 / Pl: ~ri / E: tors1 + -ătură] 1 Ceea ce s-a tors3 (2) Si: tort2 (1), (îrg) torsură (1). 2 (Ccr) Tort2 (2).

TORSĂTURĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tors1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

TORSĂTURĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors; tort.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: torsătură
torsătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • torsătu
  • torsătura
plural
  • torsături
  • torsăturile
genitiv-dativ singular
  • torsături
  • torsăturii
plural
  • torsături
  • torsăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

torsătu, torsăturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Tors + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.