6 intrări
83 de definiții
- explicative DEX (35)
- ortografice DOOM (21)
- etimologice (1)
- argou (5)
- sinonime (14)
- expresii și citate (1)
- arhaisme și regionalisme (6)
Explicative DEX
TATĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ◊ Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. Tată mare sau tata-moșu = bunic. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Tată bun = tată adevărat. ◊ Loc. adj. Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. ◊ Expr. Calcă pe urmele lui tată-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. Măi tată! exclamație de uimire sau de satisfacție. 2. (La vocativ) Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. ♦ (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui bărbat considerat ca strămoș, ca fondator al unei dinastii, al unui neam etc. 5. (În credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. ◊ Expr. (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. 6. Fig. (Fam.) Creator, făuritor, fondator. 7. Fig. (Glumeț) Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. [Nom. sg. art.: tata și tatăl, gen.-dat. sg.; tatii și tatei] – Lat. tata.
TĂTÂNE, tătăni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătăni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ta2 sm vz tată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tatană sf [At: BORZA, D. 166 / A: nct / Pl: ? / E: ns cf tatin] (Bot; Trs) Tătăneasă (1) (Symphytum officinale).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tată sm [At: PSALT. HUR. 38v/15 / V: ta2, (îvp) tătâne, (îrg) tătân, tătine / Art.: ~ta, ~l, (îrg) ~tul, (reg) ~le, ~tele / G-D: ~lui, ~tii, ~tei, (îvr) ~lu, (reg) ~tului, lui ~l / Vc: ~, (reg) ~to, ~tule / Pl: tați / E: ml tata] 1 Bărbat care are copii. 2 Termen folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un tată (1) Si: (fam) tati, tataie (1), (reg) babacă, neicuță, niuniuț, taică. 3 (Înv; îs) ~ de familie Cap de familie. 4 (Reg; îs) Nume de ~ Nume de familie. 5 (Reg; îs) ~ta săracilor Tutore al orfanilor. 6 (Reg; îs) ~ de salcă Amantul unei femei considerat în raport cu copiii acesteia. 7-8 (Îljv) Dinspre (sau, înv, despre) ~ (Care se află) în linie paternă. 9 (Îlav) Din ~ în fiu (sau prunc) sau (reg) de la ~ la (ori pe) fiu (ori prunc) sau de pe ~ pe fiu Din generație în generație. 10 (Pfm; d. copii; îe) A fi bucățică ruptă ~-său sau ~-său în picioare ori izbit capul lui ~-său A semănă leit cu tatăl său. 11 (Pfm; îe) A călca pe (sau în) urmele lui ~-său A semăna cineva cu tatăl său în apucături și obiceiuri (mai ales rele). 12 (Pop; îe) A dormi somnul ~tii A dormi somnul de veci. 13 (Pop; îe) A trimite (pe cineva) de la dracul la ~-său A trimite pe cineva de colo-colo. 14 (Pfm; îe) A căuta pe dracul și a găsi pe ~-său sau a scăpa de dracul și a da peste ~-său A intra singur într-un pericol mare. 15 (Pfm; îe) A cere cât dracul pe ~-său sau a cere pe dracul și pe ~-său A cere o sumă exorbitantă. 16 (Pop; îe) Să fie de sufletul ~tii Exclamație de consolare pe care o spune cineva când suferă o pagubă sau când este silit să facă un dar. 17 (Reg; rar; îs) ~ de paie Bărbat care nu se impune în familie. 18 (Reg; îc) ~l-pădurii sau mareș-~ Personaj din mitologia populară, având trăsăturile mamei-pădurii Si: (reg) pădurar, păduroi. 19 (Bot; reg; îc) Iarba~ lui și barba ~tii (1) Tătăneasă (1) (Symphytum officinale). 20 (Îs) ~ bun Tată (1) adevărat. 21 (Șîs ~ vitreg sau, reg, ~ de al doilea, ~ mașter, ~ de scoarță, ~-fiastru] Soțul mamei considerat în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. 22 (Fam; șîs ~ socru) Socru (1). 23 (Îvr; lpl; îf tătâni) Părinți. 24 (Fam) Nume dat de soție bărbatului ei. 25 (Fam) Termen de dezmierdare cu care un bărbat se adresează copiilor săi. 26 (Fam; pex) Termen cu care un bărbat se adresează unei persoane mai tinere pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 27 (Fam; pan) Termen prin care un bărbat își exprimă afecțiunea față de un animal. 28 (Reg; adesea determinat prin „mare”, „bătrân”, „moș”, „bun”, „bât”) Bunic (1). 29 (Reg; îlav) De când ~ta moșu De foarte multă vreme. 30 (Reg; pex; determinat prin „bătrân”, „moș”) Bărbat bătrân. 31 (Reg; îs) ~ mare Fratele mai bătrân al unuia dintre părinți. 32 (Reg; îas; șîs ~ moș sau ~ bătrân) Unchiul din partea mamei. 33 (Reg; îs) ~ mic Fratele mai tânăr al unuia dintre părinți. 34 (Reg; îs) ~ naș Naș. 35 (Pfm) Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) un bărbat (în vârstă). 36 (Îvp; pe lângă un nume de persoană) Fondator al unui neam, al unei dinastii Si: strămoș. 37 (Trs; îs) ~ de vecin Primar. 38 (Trs; îas; șîs ~l vecinătății) Conducător al unei părți din sat. 39 (În credința creștină, precedat de „Dumnezeu”, „ceresc”, „nevăzut”) Dumnezeu (1). 40 (Bis; îs) ~l nostru Rugăciune creștină. 41 (Pfm; în legătură cu verbul „a ști”; îlav) Ca (pe) ~I nostru Foarte bine. 42 (Pfm; în legătură cu verbul „a ști”; îal) Pe de rost. 43 (Pfm; îe) A lovi (sau a păli, a-i trage cuiva una) în (sau la) numele ~lui A-i trage cuiva una drept în frunte. 44-45 (Îvr; determinat prin „sfânt”; lpl; îf tătâni) Întemeietor (sau conducător) al bisericii creștine. 46 (Îvr; fig; îf tătâne) Căpetenie (1). 47 (Reg; fig; gmț) Cel care este mai dotat decât alții. 48 (Îrg; îs) ~l minciunii Diavolul (1). 49 (Reg; îs) ~ dracilor Scaraoțchi. 50 (Reg; îas) Capul răutăților. 51 Creator (1). 52 (Îvr) Punct de plecare Si: început, origine. 53 (Îvr) Cauză (2). 54 (Pfm; îe) Se leapădă și de ~-său sau vinde și pe ~-său Se spune despre un om lipsit de scrupule. 55 (Pfm; îe) Unde dă ~ta, crește carnea Se spune când părintele își pedepsește copiii spre binele lor. 56-57 (Fam; îs) Măi ~! Exclamație de uimire (sau de satisfacție).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tătâne sm vz tată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tătine sm vz tată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâțân sn vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâțână sf [At: (a. 1508) MIHĂILĂ, D. 168 / V: (rar) țiț~, ținț~, (îrg) ~țină, țițină, (îvr) țiție, țițin sn, (reg) țâțân sn / Pl: ~ni, (îrg) ~ne / E: nct] (Mpl) 1 Piesă de metal sau de lemn, în formă de cârlig, bătută în perete sau în ușorul ușii sau al porții Si: copil2 (4). 2 Placă de metal care se bate cu cuie în ușă sau în poartă și la capătul căreia se află o gaură sau un belciug ce intră în cârligul din ușor. 3 Dispozitiv format din două piese (una servind ca suport pentru cealaltă), folosit pentru a lega un panou (ușă, fereastră etc.) de un cadru fix, astfel încât să permită panoului o mișcare de rotație (pentru închidere și deschidere) în jurul unei laturi a cadrului Si: balama (1), șarnieră. 4 (Fam; îe) A scoate (pe cineva) afară din ~ni (sau ~) A face pe cineva să-și piardă cumpătul Si: a înfuria. 5 (Fam; îe) A-și ieși (sau a-și sări) din ~ni A-și pierde cumpătul Si: a se înfuria. 6 (Reg; îe) (A fi) sărit (sau ieșit) din ~ni (A fi) smintit, nebun. 7 (Reg; îe) A strânge (pe cineva) în ~ni A sili pe cineva să facă ceva Si: a strânge (pe cineva) cu ușa. 8 (Reg; îe) A fi slab de ~ni A fi lipsit de putere. 9 (Iuz; reg) Scobitură care se făcea în prag și în care intra o ieșitură a ușii pentru ca aceasta să se poată roti. 10 (Reg) Bucată de fier băgată în podoimă1, în care se sprijină fusul morii. 11 Ligament elastic care unește cele două valve ale unei scoici. 12 (Pop) Vârful purulent al unui abces. 13 (Pop) Parte profundă, întărită, a unui abces. 14 (Reg) Furuncul. 15 (Reg) Bubuliță care se face în jurul unui furuncul. 16 (Înv) Umflătură hemoroidală (externă). 17 (Reg) Rădăcină care crește drept în jos. 18 (Reg) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor Si: (îrg) țâță (72). 19-20 (Reg) Țâță (63-64). 21 (Reg) Deschizătură la un vas de lemn. 22 (Ban; Trs) Apă subterană care iese la suprafața pământului Si: izvor. 23 (Ban; Trs; îf țițină) Fir de apă izvorâtă din pământ care nu ajunge să-și facă curs vizibil. 24 (Ban; Trs) Loc mlăștinos de la izvor spre pârâu. 25 (Reg) Țurțur1 (1). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țâțină sf vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țințână sf vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țițână sf vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țiție2 sf vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țițin sn vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țițină sf vz țâțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ȚIȚINĂ = ȚÎȚÎNĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
ȚÎȚÎNĂ (pl. -îni) sf. 1 Două plăci de fier, din care una prevăzută cu un capăt rotund, care intră în cilindrul gol al celeilalte plăci; se fixează la o ușă sau poartă, spre a le permite să se învârtească (🖼 5146): o mare ușă de fier se învîrtește din țîțîni c’un scîrțîit metalic (vlah.); ușa, în loc să se deschidă, sări din țîțîni, lovită de o muchie de topor (gn.); voind să scoată ușa camerei din țîțîni, hangiul se sculase și înaintase la ușă (bol.) Ⓕ: muntele s’a sguduit din țîțîni de svîrcolirea dihăniei (vlah.) Ⓕ F a scoate pe cineva din țîțîni, a-l scoate din sărite, a-l face să-și piardă cumpătul: am s’o scot din țîțîni, cum m’ai scos și mata din sărite (alecs.) ¶ 2 pr. ext. Rădăcina unui buboiu, a unei bătături (ciauș.) [țîță].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
URÎT I. adj. p. URÎ. 1 Care inspiră ură; nesuferit, odios (C. „iubit”): Adam (și Eva) era unși de păcate și urîți lui Dumnezeu (VARL.); cum se poate, zicea ea, să ajungă pe mîinile unora și altora, pe cari nu-i putea să-i vază de urîți ce-i erau? (ISP.); Ibovnică părăsită, Nu gîndi că-mi ești ~ă (IK.-BRS.). ¶ 2 Care nu e frumos, care are o față, o înfățișare neplăcută, cu trăsături neregulate, slut (C. „frumos”): împărăteasa... a mai născut o fetiță ~ă, da’ ~ă de mama focului (CAR.); iron. după ce-i ~, îI chiamă și Vlad (sau Neacșu), după ce e ~ă, o mai chiamă și Irina (sau Neacșa) (ZNN.), se zice despre cineva care, nedîndu-și seama de cusururile ce are, e plin de pretenții; 👉 TATĂ1 ¶ 3 🌦 Vreme ~ă, vreme ploioasă, fără soare, posomorîtă ¶ 4 Pe care se umblă greu, prăpăstios: cum de v’ați cățărat prin locuri așa de ~e? (UR.) ¶ 5 Necuviincios, contrar bunei cuviințe: vorbe ~e; fapte ~e. II. adv. În chip urît: a se purta ~; a se uita ~ la cineva, a-l privi cu niște ochi dușmănoși: negustorii se uitară ~ la dînșii (DLVR.). III. sbst. 1 Desgust, aversiune, scîrbă: o seamă de boieri de casa lui Constantin-Vodă au pribegit în Țara muntenească... de ~ul Cupăreștilor (MUST.) ¶ 2 Starea celui neiubit, nesuferit de nimeni: gunoiul măturat seara din casă să nu se dea afară, căci e rău de ~ (GOR.); cînd te lai Lunea, e rău de ~ (GOR.) ¶ 3 Plictiseală: ~ul îi mînca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa (CRG.); De lene și de ~, Tocmai supt pat s’a vîrît (PANN); de obiceiu ne omoram ~ul cu fel de fel de flecării (SLV.); mi-e ~, mă plictisesc; a-i trece de ~, a-și petrece ~ul, a ținea de ~: acel vraf de hîrtii era traducțiunea Meropei cu care se ocupase în închisoare, ca să-i treacă de ~ (I.-GH.); sihastrul mulțumi lui Dumnezeu că i-a trimis suflet de om cu care să-și mai petreacă ~ul (ISP.) ¶ 4 Stare în care se află omul lipsit de obiectul dragostei care-l chinuește, care duce dorul ființei iubite: De ~ mă duc de-acasă, Și ~ul nu mă lasă, De ~ mă duc în lume Și ~ul după mine (PANN).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
TATĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi; taică, părinte, tătân, babacă. ◊ Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. Tată mare sau tata-moșu = bunic. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. Tată bun = tată adevărat. ◊ Loc. adj. Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. ◊ Expr. Calcă pe urmele lui taică-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. Măi tată! exclamație de uimire sau de satisfacție. 2. (La vocativ) Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. 4. (Fam.) Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. ♦ (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui neam etc. 5. (În credința creștină) Dumnezeu, creatorul lumii. ◊ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. ◊ Expr. (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. 6. Fig. (Fam.) Creator, făuritor, fondator. 7. (Glumeț) Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. [Nom. sg. art.: tata și tatăl; gen.-dat. sg.: tatii și tatei] – Lat. tata.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
TĂTÂN, tătâni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătâni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÂȚÂNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
TATĂ, tați, s. m. 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau copiii cînd i se adresează sau cînd vorbesc despre el; taică, părinte. Așteptăm pe tata. Vine din război. SAHIA, N. 48. Făt-Frumos... zise: tată, a venit vremea să-mi dai ce mi-ai făgăduit. ISPIRESCU, L. 2. Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. CARAGIALE, P. 120. Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă. EMINESCU, O. I 84. M-ai făcut, maică, fecior Să fiu tatei d-ajutor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. Unde dă tata, crește carnea (= părintele își pedepsește copiii pentru binele lor). ◊ (La sg., familiar și popular, nearticulat, urmat de adjectivul posesiv) Prevestit de tată-so de la Țarigrad... a fugit la Brașov. GHICA, S. 17. Sinziana va face tot ce voi vrea eu, pentru ca să scape pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 424. (Rar, la gen.-dat.) S-a dus cel din urmă suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese de pe urma tată-meu. GANE, N. III 42. Aș vrea să pot deschide al tată-meu mormînt. MACEDONSKI, O. I 269. (În forma prescurtată tat-, tatu- sau ta-) De departe zări și pe cei doi frați cu tat-său, mergînd pe jos, obosiți de zăduf și de cale lungă. VISSARION, B. 22. Fiul craiului... se înfățișează înaintea tatu-său. CREANGĂ, P. 192. Pînă ta’său ajungea, Ea-mpinsă și oranița, Sări și ta’său în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246. ◊ Tată de familie = bărbat care are soție și copii; cap de familie. Tata-mare sau tata-moșu = bunic. De cîte ori trecea pe lîngă o copilă, el îi spunea un cuvînt de tată-mare întristat. ARGHEZI, P. T. 117. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. (În opoziție cu tată vitreg) Tată bun = tată adevărat. ◊ Loc. adv. Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor prin descendență directă. Moșia Ilovenilor, moștenită din tată în fiu. C. PETRESCU, R. DR. 202. ◊ Expr. Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune cînd fiul sau fiica seamănă leit cu tatăl. Bucățică ruptă tată-său în picioare, ba încă și mai și. CREANGĂ, P. 250. Calcă pe urmele lui tată-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (mai ales rele). A scăpa de dracul și a da peste tată-său = a căuta pe dracul și a găsi pe tată-său, v. drac (1). A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său v. drac (1). Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se spune despre un om lipsit de scrupule. Să fie de sufletul tatii, exclamație de consolare pe care o spune un zgîrcit cînd suferă o pagubă sau cînd este silit să facă un dar. Aproape de Boiște vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-și scapă căciula pe baltă, zice: «să fie de sufletul tatei!». CREANGĂ, A. 72. Măi tată = exclamație de uimire sau de satisfacție. Scripcarii cîntă, și unde, măi tată, mi se prind de mînă la joc, de pare că-s draci de pe comoară. ȘEZ. III 183. 2. (În vorbirea afectivă, mai ales la genitiv cu funcțiune de atribut pe lîngă «dragul», «puiul» etc.) Nume pe care și-l dă însuși părintele vorbind cu copiii lui. Taci, dragul tatei, zicea împăratul. ISPIRESCU, L. 2. Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. ◊ (Prin personificare, cînd cineva vorbește cu animalele sale) Hi!!! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte. CREANGĂ, P. 119. ♦ (La vocativ) Termen cu care cineva se adresează copilului lui, adesea și unei persoane străine, pentru a marca un raport de familiaritate și de afecțiune. Ce-i Nicachi, tată? Ce s-a întîmplat? C. PETRESCU, R. DR. 251. Iorgule, tată, tu n-ai luat cafeaua. DELAVRANCEA, la TDRG. Ședeți, tată, aicea lîngă foc. ȘEZ. I 161. 3. (Uneori determinat prin «socru») Nume dat de ginere sau de noră socrului. Ipate... zice socru-său: – Tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. 4. Nume dat unui bărbat (mai în vîrstă) în semn de respect sau de afecțiune. Mulgem astă-seară, tată-baciule? GALACTION, O. I 66. Mulțumim, tată-moșule, mulțumim. ISPIRESCU, L. 336. ♦ (Adesea pe lîngă un nume de persoană) Nume dat unei persoane considerate ca strămoș, ca fondator al unei dinastii, al unui neam etc. Eu țiu cu tata Traian și nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. 5. (În credința creștină) Dumnezeu. ◊ Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștinești. ◊ Expr. A trage (una) în numele tatălui v. nume (1). (Mai ales în construcție cu verbul «a ști») Ca tatăl nostru = foarte bine, putînd fi spus pe de rost fără greșeală. Rolurile au să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie știute ca tatăl nostru. ALECSANDRI, S. 114. 6. Fig. Creator, făuritor. Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpînul fără margini peste marginile lumii. EMINESCU, O. I 132. 7. Fig. (De obicei ironic) Cel care întrupează cele mai înalte calități, este deasupra altora, îi covîrșește pe toți. Înălțimea-sa este tata flămînzilor și al însetaților. CREANGĂ, P. 258. – Forme gramaticale: nom. art. sg. tata (gen.-dat. tatii și tatei) și tatăl.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TĂTÎN, tătîni, s. m. (Popular, mai ales la genitiv-dativ) Tată. Merg mumînile gemînd și tătînii suspinînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. ◊ (La genitiv-dativ sg., urmat totdeauna de adjectivul posesiv) A chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239. Fata împăratului îngenunche dinaintea tătîne-său. CREANGĂ, P. 274. Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. EMINESCU, N. 27. Vizitiul tătîni-meu... fura tingirile cu bucate. GHICA, S. 76. În răvașul tătînă-meu te-am rugat să mă înștiințezi ce straie au luat Apostoleanu. KOGĂLNICEANU, S. 206. – Forme gramaticale: (genitiv-dativ urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătîne-, tătîni-, tătînă-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚIȚINĂ s. f. v. țîțînă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎȚÎNĂ, țîțîni, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Balama. Cineva-n umbră Tot umblă, tot umblă... Și rupe țîțîni și lăcate. BENIUC, V. 124. La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi ca o ușă sărită din țîțînă. C. PETRESCU, R. DR. 154. Se-ndoaie stejarii bătrîni Și ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Bătrînul intra pe poarta ruginită în țîțîni. SLAVICI, N. II 5. În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țîțîni s-aruncă. EMINESCU, O. I 93. ◊ Expr. A scoate pe cineva din țîțîni v. scoate (I 8). 2. Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. (Atestat în forma țițină) Se cunoaște că un stup este gata să roiască de pe țiținele ce se fac pe dunga fagurilor; căci într-aceste țițini se prăsesc mumele albinelor sau împărătesele stupilor. I. IONESCU, M. 381. 3. (Popular) Rădăcină a unui furuncul. – Pl. și: țîțîne (GANE, N. III 18). – Variantă: țițină s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TATĂ tați m. 1) (și cuvânt de adresare) Bărbat considerat în raport cu copiii săi. ◊ ~ bun tată adevărat. ~-socru tatăl soțului sau al soției, privit în raport cu nora sau cu ginerele. ~ mare, ~-moșu bunic. Din ~ în fiu din generație în generație. 2) Bărbat de vârstă aproximativ egală cu a unui părinte. 3) (și ca termen de adresare a unui tânăr către un om mai în vârstă) Bărbat respectat și apropiat cuiva. 4) pop. Persoană care a inițiat un domeniu de activitate sau o realizare importantă. 5) Persoană care protejează pe cineva sau îi acordă un sprijin. 6) (în religia creștină) Creator a tot ce există; Dumnezeu. ◊ ~l nostru numele unei rugăciuni la creștini. (A ști) ca (pe) „~l nostru” a ști (ceva) foarte bine; a ști pe de rost. [Art. tata; G.-D. tatei, lui tata] /<lat. tata
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂȚÂNĂ ~i f. 1) Dispozitiv metalic format din două plăci unite între ele care, prinse, respectiv, de un panou mobil și de un cadru fix, permit închiderea sau deschiderea panoului; balama. ◊ A scoate din ~i (pe cineva) a supăra pe cineva; a înfuria; a enerva. 2) Articulație a valvelor unei scoici. 3) pop. Rădăcină a unui furuncul. /<lat. titina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tată m. părinte, în graiul copiilor. [Lat. TATA (alături de sinonimul literar PATER)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tatăl-nostru m. rugăciune zilnică ce începe cu aceste cuvinte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țâțână f. 1. bucată cilindrică de fier în jurul căreia se învârtește ușa; fig. a scoate din țâțâni, a face să-și pearză cumpătul sau răbdarea; 2. pl. cârlige bătute în pereții bordeiului. [Derivat dela țăță, dupâ forma-i rotunjită].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tátă m., pl. tațĭ, gen. al tatăluĭ, fam. al tatiĭ saŭ al lu tata (lat. fam. tata = pater, tată; it. sp. pg. tata. D. rom. vine vsl. sîrb. ceh. pol. tata, bg. tate [dim. tatko, sîrb. tajko, de unde rom. taĭcă], ngr. tatás). Părinte, acela care dă vĭață unuĭ copil. Tatăl nostru, numele celeĭ maĭ însemnate rugăcĭunĭ creștineștĭ, care începe cu aceste cuvinte. A ști ceva ca pe „Tatăl nostru”, a ști foarte bine (pe de rost). – Forma art. tatăl e arhaică și literară. În vorbă se zice numaĭ tata, în est și tatu (Con. 274). Copiiĭ zic: vine tata, tată! Ca alintăturĭ: tataĭa (est), tăticu (vest), tătucă, tătucu, tătuța, tătuțu. V. tetea.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tátu, V. tată.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tătîne m. (lat. pop. tatánem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătîne-meŭ, tătîne-tu, tătîne-su, tatăl meŭ, tăŭ, săŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîțînă f., pl. e (mlat. titina, biberon [R. C. 1923, 29], vgr. tithéne, doĭcă. D. rom. vine bg. cicina și ngr. tsitsin, țîță. V. țîță). Moțu (gurguĭu) uneĭ bube saŭ uneĭ rănĭ (ca la trînjĭ). Balama și maĭ ales cîrligu în care se prinde balamaŭa: se întoarse greoĭ ca o balama veche pe o țîțînă ruginită (Hogaș, VR. 1914, 4-5, 127), cîrma unuĭ vas învîrtindu-se în țîțînĭ (J. B. Dat. Uĭt. 95). V. cópil și pafta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tată (părinte) s. m., art. tata / (+ atribut) tatăl, g.-d. art. tatei / lui tata / (+ atribut) tatălui; pl. tați, art. tații
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tătâne (înv., pop.) s. m., pl. tătâni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!tătâne-meu/-tău/-său (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tătâne-meu/-tău/-său
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+tătâne-miu/-tu/-su (înv., pop.) s. m. + adj. pr., g.-d. art. lui tătâne-miu/-tu/-su
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țâțână s. f., g.-d. art. țâțânii; pl. țâțâni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tată (părinte) s. m., art. tata/(+ atribut) tatăl, g.-d. art. tatei/lui tata/(+ atribut) tatălui; pl. tați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!Tată (Dumnezeu) s. propriu m., art. Tatăl, g.-d. art. Tatălui
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Tatăl nostru (rugăciune) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătâne (pop.) s. m., pl. tătâni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătâne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâțână s. f., g.-d. art. țâțânii; pl. țâțâni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătâne-meu (-tău, -său) s. m.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tată s. m., art. tata, g.-d. art. tatei/lui tata; art. tatăl (numai + atribut sau „Dumnezeu”), g.-d. art. tatălui; pl. tați
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tatăl nostru (rugăciunea) s. pr. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tătâne s. m., pl. tătâni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tătâne-meu (-tău, -său) s. m. + adj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țâțână s. f., g.-d. art. țâțânii; pl. țâțâni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țîțînă
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tată, tatăl a., tați pl.; tată-meu, tată-tău, tată-său.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Tatăl nostru (rugăciunea).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
țâțână, -ni.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
tată (-ți), s. m. – Părinte. – Var. tătîne, pl. tătîni. Mr. tată, pl. tătîni, megl. tată, pl. tătǫni, istr. tǫtę. Lat. tata (Diez, I, 413; Pușcariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu, Lr., 281), cf. vegl. tuota, alb. tatë, it. de S. tata, it. dial. tato „tată, bunic”, tata „stăpînă”, v. fr. taie, sp., port. tata. Der. din sl. tata, cf. sb., ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabilă; coincidența se explică prin izvorul expresiv comun, cf. și gr. τάτα, ngr. τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dublă, datorată aspectului său formal; art. tata și tatăl, genitiv tatei și tatălui. Această ultimă formă pare să se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminații f. cu posesivul m. spune tatălui tău, nici o dată tatei său; din același motiv se preferă uneori folosirea fără flexiune spune tată-tău, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tată-său. Var. tătîne se explică de obicei prin forma vulgară a lat. tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), cf. barba, barbanis „unchi dinspre tată”; dar această declinare este de origine germanică și ne putem îndoi că a influențat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în it. (Rohlfs, It., 432), cf. cine, sine, sau susținută de echilibrul tată-tătîni cu frate-frățîni sau cu om-oameni (ca noră-nurori, față de soră-surori). – Der. tătînesc, adj. (înv., patern).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a cere cât dracu’ pe tată-său expr. (d. comercianți) a practica prețuri exagerat de mari.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fugi de dracul și a da de /peste ta-su / taică-su expr. a da dintr-un necaz într-unul și mai mare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a ști ca pe apă / ca pe Tatăl Nostru expr. a putea reproduce din memorie, întocmai / fără greșeală.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și ieși din fire / din pepeni / din țâțâni expr. a se înfuria, a-și pierde cumpătul
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tată, tați s. m. 1. (fig.) creator, făuritor, fondator 2. (glum.) mentor, om care întrupează cele mai înalte calități / care este deasupra altora
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TATANĂ s. v. tătăneasă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TATĂ s. 1. părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătân, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrânul (art.), tati, (arg.) puriu. (Are ~ doi copii.) 2. tată-mare v. bunic. 3. v. Dumnezeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. și reg.) ocinaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TATĂ BĂTRÂN s. v. unchi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TATĂ MOȘ s. v. unchi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TĂTÂN s. v. părinte, tată.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂȚÂNĂ s. (pop.) țâță. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚÂȚÂNĂ s. v. balama, rădăcină, șarnieră.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tatană s. v. TĂTĂNEASĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TATĂ s. 1. părinte, (franțuzism) papa, (înv. și pop.) taică, (pop.) tătîn, (înv. și reg.) nene, (reg.) tataie, (prin Mold.) babacă, babaie, (Munt., Olt., Dobr., sudul Mold. și sudul Transilv.) tete, (fam.) bătrînul (art.), tati, (arg.) puriu. 2. tată mare = bunic, (pop.) bun, bunel, (înv. și reg.) moș, (reg.) bît, taică, (Mold. și Dobr.) tete, (înv.) deadiu, papucă. 3. (BIS.; art.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), (înv.) atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 4. (BIS.) tatăl nostru = (înv. și reg.) ocinaș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tată bătrîn s. v. UNCHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tată moș s. v. UNCHI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tătîn s. v. PĂRINTE. TATĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎȚÎNĂ s. (pop.) țîță. (~ în care se dezvoltă matca albinelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țîțînă s. v. BALAMA. RĂDĂCINĂ. ȘARNIERĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
Qualis pater, talis filius (lat. „Așa tată, așa fiu”) – adagiu latin – și sub forma: talis pater, talis filius. Adică: „Așchia nu sare departe de pom”.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
tătâne, tătâni, s.m. (înv.) Tată: „…și o am dat pomană în beserica în Săcel, drept sufletul meu și a tătâne-meu și a maicii mele…” (Bârlea, 1909: 151). ■ Formă rară, atestată sporadic în zonele Codru și Chioar (NALR-CR, h. 203). – Lat. tata, -anis (DEX); lat. pop. tatanem (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
țâțấnă, țâțâni, s.f. Balama: „Cu apa îl stropești, îl uzi, o țâpi la țățăna ușii...” (Bilțiu, 1990: 295). (Sec. XVI). – Et. nec. (MDA); lat. *titina „biberon” (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
tatu, s.m. – (arh.) Tată. „Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatu nost” (Țiplea, 1906). – Din tată „părinte” (< lat. tata).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâțână, țâțâni, s.f. – Balama: „Cu apa îl stropești, îl uzi, o țâpi la țățăna ușii...” (Bilțiu, 1990: 295). ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Et. nec. (MDA); lat. *titina „biberon” (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tatu, s.m. – (pop.) Tată. „Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatu nost” (Țiplea 1906). – Din tata.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țâțână, -i, s.f. – Balama: „Cu apa îl stropești, îl uzi, o țâpi la țățăna ușii...” (Bilțiu 1990: 295). – Lat. *titina (DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M82) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — |
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tată, tațisubstantiv masculin
- 1. Bărbat care are copii; nume pe care i-l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și-l dă el însuși când vorbește cu copiii săi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așteptăm pe tata. Vine din război. SAHIA, N. 48. DLRLC
- Făt-Frumos... zise: tată, a venit vremea să-mi dai ce mi-ai făgăduit. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- Fiul a făcut altfel de cum făcuse tatăl. CARAGIALE, P. 120. DLRLC
- Zburătoru-ți este tată și pe el Călin îl cheamă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
- M-ai făcut, maică, fecior Să fiu tatei d-ajutor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 301. DLRLC
- Prevestit de tată-so de la Țarigrad... a fugit la Brașov. GHICA, S. 17. DLRLC
- Sinziana va face tot ce voi vrea eu, pentru ca să scape pe tată-său. ALECSANDRI, T. I 424. DLRLC
- S-a dus cel din urmă suflet prietenesc ce-mi mai rămăsese de pe urma tată-meu. GANE, N. III 42. DLRLC
- Aș vrea să pot deschide al tată-meu mormînt. MACEDONSKI, O. I 269. DLRLC
- De departe zări și pe cei doi frați cu tat-său, mergînd pe jos, obosiți de zăduf și de cale lungă. VISSARION, B. 22. DLRLC
- Fiul craiului... se înfățișează înaintea tatu-său. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
- Pînă ta’său ajungea, Ea-mpinsă și oranița, Sări și ta’său în ea. PĂSCULESCU, L. P. 246. DLRLC
- Taci, dragul tatei, zicea împăratul. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
- Din trei feciori, cîți are tata, nici unul să nu fie bun de nemica?! Apoi, drept să vă spun, că atunci degeaba mai stricați mîncarea, dragii mei. CREANGĂ, P. 188. DLRLC
- (Când cineva vorbește cu animalele sale) Hi!!! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
- 1.1. Tată de familie = bărbat care are copii pe care îi crește; cap de familie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Tată mare sau tata-moșu = bunic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bunic
- De cîte ori trecea pe lîngă o copilă, el îi spunea un cuvînt de tată-mare întristat. ARGHEZI, P. T. 117. DLRLC
-
- 1.3. Tată vitreg = al doilea soț al unei femei în raport cu copiii ei dintr-o căsătorie anterioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.4. Tată bun = tată adevărat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din tată în fiu = transmis de-a lungul generațiilor, prin descendență directă, din generație în generație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Moșia Ilovenilor, moștenită din tată în fiu. C. PETRESCU, R. DR. 202. DLRLC
-
- Calcă pe urmele lui tată-său, se spune despre cel care seamănă cu tatăl său în apucături și obiceiuri (rele). DEX '09 DLRLC
- Bucățică ruptă tată-său sau tată-său în picioare, se spune despre un copil care seamănă perfect tatălui său. DEX '09 DLRLC
- Bucățică ruptă tată-său în picioare, ba încă și mai și. CREANGĂ, P. 250. DLRLC
-
- A scăpa de dracul și a da peste tată-său = a căuta pe dracul și a găsi pe tată-său. DLRLC
- Se leapădă și de tată-său sau vinde și pe tată-său, se zice despre un om rău, lipsit de scrupule. DEX '09 DLRLC
- Unde dă tata, crește carnea, se spune când părintele își pedepsește copiii pentru binele lor. DEX '09 DLRLC
- Să fie de sufletul tatii, exclamație de consolare pe care o spune un zgârcit când suferă o pagubă sau când este silit să facă un dar. DLRLC
- Aproape de Boiște vine satul Blebea, care mai mult de jumătate, după ce-și scapă căciula pe baltă, zice: «să fie de sufletul tatei!». CREANGĂ, A. 72. DLRLC
-
- Măi tată! exclamație de uimire sau de satisfacție. DEX '09 DLRLC
- Scripcarii cîntă, și unde, măi tată, mi se prind de mînă la joc, de pare că-s draci de pe comoară. ȘEZ. III 183. DLRLC
-
-
- 2. Termen cu care se adresează cineva unui copil (sau unei persoane tinere străine) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce-i Nicachi, tată? Ce s-a întîmplat? C. PETRESCU, R. DR. 251. DLRLC
- Iorgule, tată, tu n-ai luat cafeaua. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
- Ședeți, tată, aicea lîngă foc. ȘEZ. I 161. DLRLC
-
- 3. (Uneori determinat prin „socru”) Nume dat de ginere sau de noră socrului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ipate... zice socru-său: – Tată, eu n-oi putea merge. CREANGĂ, P. 169. DLRLC
-
- 4. Nume dat unui bărbat (mai în vârstă) în semn de respect sau de afecțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mulgem astă-seară, tată-baciule? GALACTION, O. I 66. DLRLC
- Mulțumim, tată-moșule, mulțumim. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
- 4.1. (Pe lângă un nume de persoană) Nume dat unui bărbat considerat ca strămoș, ca fondator al unei dinastii, al unui neam etc. DEX '09 DLRLC
- Eu țiu cu tata Traian și nu aprob zisele poetului. ODOBESCU, S. III 25. DLRLC
-
-
- 5. Creatorul lumii. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: Dumnezeu
- 5.1. Tatăl nostru = numele unei rugăciuni creștine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- (A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Rolurile au să se împartă chiar de pe acum, pentru ca să fie știute ca tatăl nostru. ALECSANDRI, S. 114. DLRLC
-
-
-
-
- Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl... Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, E stăpînul fără margini peste marginile lumii. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
-
- 7. Cel care întrupează cele mai înalte calități, care este deasupra altora, îi covârșește pe toți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Înălțimea-sa este tata flămînzilor și al însetaților. CREANGĂ, P. 258. DLRLC
-
etimologie:
- tata DEX '09 DEX '98
tătân, tătânisubstantiv masculin
-
- Merg mumînile gemînd și tătînii suspinînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. DLRLC
- A chemat pe Leonte Bumbu, logofătul, și i-a poruncit să șteargă din catastife toată datoria tătîne-său. REBREANU, R. I 239. DLRLC
- Fata împăratului îngenunche dinaintea tătîne-său. CREANGĂ, P. 274. DLRLC
- Făt-Frumos domoli pasul calului și așeză pe fată pe acela al tătîne-său. EMINESCU, N. 27. DLRLC
- Vizitiul tătîni-meu... fura tingirile cu bucate. GHICA, S. 76. DLRLC
- În răvașul tătînă-meu te-am rugat să mă înștiințezi ce straie au luat Apostoleanu. KOGĂLNICEANU, S. 206. DLRLC
-
etimologie:
- tata, -anis DEX '98
tătâne, tătânisubstantiv masculin
țâțână, țâțânisubstantiv feminin
-
- Cineva-n umbră Tot umblă, tot umblă... Și rupe țîțîni și lăcate. BENIUC, V. 124. DLRLC
- La a doua pălitură, căzu o bucată din trunchi ca o ușă sărită din țîțînă. C. PETRESCU, R. DR. 154. DLRLC
- Se-ndoaie stejarii bătrîni Și ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. DLRLC
- Bătrînul intra pe poarta ruginită în țîțîni. SLAVICI, N. II 5. DLRLC
- În dom de marmur negru ei intră liniștiți Și porțile în urmă în vechi țîțîni s-aruncă. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
- A scoate (?) (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău pe cineva, a scoate din sărite. DEX '09 DLRLC
- A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. DEX '09
-
- 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. DEX '98 DEX '09
- 3. Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. DLRLCsinonime: țâță
- Se cunoaște că un stup este gata să roiască de pe țiținele ce se fac pe dunga fagurilor; căci într-aceste țițini se prăsesc mumele albinelor sau împărătesele stupilor. I. IONESCU, M. 381. DLRLC
-
- 4. Rădăcina unui furuncul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- *titina DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.