12 definiții pentru tătic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂTIC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.

TĂTIC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.

tătic sm [At: TDRG / V: (pop) ~ă, ti sm, ticu sma / Pl: ~ici / E: tată + -ic] 1-4 (Pop; șhp) Tată (1-2) (tânăr). 5 (Pop; hip) Tată (25). 6 (Mun; hip; îs) Tica bătrân Bunic (1). 7 (Reg; hip; îs) Tică naș Naș. 8 (Reg; hip) Tată (35).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!tătic s. m., g.-d. art. tăticului / (fam.) lui tăticu(l); pl. tătici

tăti (= tătic) s. m. (pl. tătici)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂTIC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicusor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

TĂTIC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.

Intrare: tătic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tătic
  • tăticul
  • tăticu‑
plural
  • tătici
  • tăticii
genitiv-dativ singular
  • tătic
  • tăticului
plural
  • tătici
  • tăticilor
vocativ singular
  • tăticule
plural
  • tăticilor
substantiv masculin (M86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăti
  • tătica
plural
  • tătici
  • tăticii
genitiv-dativ singular
  • tăti
  • tăticăi
  • tăticii
  • tătichii
plural
  • tătici
  • tăticilor
vocativ singular
plural
ticu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tătic, tăticisubstantiv masculin

etimologie:
  • Tată + sufix -ic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.