16 definiții pentru creator (s.m.)

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S.m.art. (Bis.) Dumnezeu. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

CREATÓR, -OÁRE, creatori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care creează, care fundează ceva. 2. S. m. (În concepțiile religioase) Dumnezeu. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créateur, lat. creator.

CREATÓR1 s. m. (În concepțiile religioase) Cel care ar fi creat lumea; dumnezeu. -Pronunțat: cre-a-.

CREATÓR2, -OÁRE, creatori, -oare, adj. Care creează, produce, făurește (ceva nou sau inedit). Spirit creator.Comuniștii au sarcina să mobilizeze masele cele mai lărgi și inițiativa lor creatoare în munca de înfăptuire a electrificării țării. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 506. Marxism-leninismul este o știință veșnic vie și creatoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Drumul rodnic și plin de succese parcurs de compozitorii sovietici ne învață că talentul puternic, forța creatoare nu se pot dezvolta decît prin legătura indisolubilă a compozitorului cu poporul său, cu lupta și năzuințele acestuia. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 340, 3 /6. Poeții noii Rusii... cred în viață, în patria lor socialistă și înțr-o tinerețe care trebuie să fie creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 196. ◊ (Substantivat) Întemeietor, fondator; autor al unei opere spirituale. Gorki este creatorul realismului socialist în literatură, a Limba și legile ei de dezvoltare pot fi înțelese numai în cazul cînd sînt studiate în legătură indisolubilă cu istoria societății, cu istoria poporului căruia îi aparține limba studiată și care este creatorul și purtătorul acestei limbi. STALIN, PROBL. LINGV. 20. Marxismul a demonstrat că poporul este adevăratul creator al istoriei, că istoria dezvoltării sociale este istoria producătorilor de bunuri materiale, istoria maselor celor ce muncesc, că acestea hotărăsc în ultima instanță destinele popoarelor și ale statelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2705. – Pronunțat: cre-a-.

creatór (cre-a-) adj. m., s. m., pl. creatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. creatoáre

creatór adj. m., s. m. (sil. cre-a-), pl. creatóri; f. sg. și pl. creatoáre

CREATÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvârșitor, scornitor, (fig.) făurar. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. v. întemeietor. 4. s. v. realizator. 5. s. (art.) v. Dumnezeu.

Creator ≠ distrugător, nimicitor

CREATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care creează, întemeietor, fondator. [Cf. lat. creator, fr. créateur].

CREATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care creează, care fundează ceva. II. s. m. (în concepțiile religioase) Dumnezeu, ziditorul (lumii). (< fr. créateur, lat. creator)

CREATÓR2 ~i m. (în religia creștină) Ființă înzestrată cu puteri supranaturale care a creat lumea; Dumnezeu; demiurg; divinitate. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator

CREATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care creează; care plăsmuiește ceva. Muncă ~oare. Spirit ~. [Sil. cre-a-] /<fr. créateur, lat. creator

creator a. și m. 1. care crează; spirit creator, Creatorul; 2. inventator.

*creatór, -oáre (ea 2 silabe) adj. și s. (lat. creátor, -óris). Care creĭază (face din nimic): Dumnezeŭ e creatoru lumiĭ. Inventator, primu ajutor: Omer e creatoru epopeiĭ, genĭŭ creator, industrie creatoare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CREATÓR adj., s. 1. adj. imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornáci. (Spirit ~.) 2. s. făuritor, înfăptuitor, născocitor, plăsmuitor, realizator, (înv.) săvîrșitór, scornitór, (fig.) făurár. (~ al unui nou procedeu pentru...) 3. s. făuritor, fondator, întemeietor, (înv.) tocmitór. (~ de școală.) 4. s. autor, realizator. (~ filmului.) 5. s. (art.) atotputernicul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (art.), stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînáltul (art.), preaputérnicul (art.), (înv. și pop.) prónie, (pop.) sfî́ntul (art.), sî́ntul (art.), (înv.) atotțiitórul (art.), tvoréț, zeu.

FABER EST SUAE QUISQUE FORTUNAE (lat.) fiecare este creatorul propriului său destin – Salustiu, „Historia rerum in republica Romana gestarum”, 1, 1, 2.

Intrare: creator (s.m.)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular creator creatorul
plural creatori creatorii
genitiv-dativ singular creator creatorului
plural creatori creatorilor
vocativ singular
plural