8 definiții pentru tătâne
Explicative DEX
TĂTÂNE, tătăni, s. m. (Pop.) Tată (1). [Forme gramaticale: gen.-dat. (urmat de adjectivul posesiv la sg.) tătâne-, tătăni-, tătână-] – Lat. tata, -anis.
tătîne m. (lat. pop. tatánem, ac. d. tata, tată). Est. Pop. Tătîne-meŭ, tătîne-tu, tătîne-su, tatăl meŭ, tăŭ, săŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tătâne (înv., pop.) s. m., pl. tătâni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tătâne (pop.) s. m., pl. tătâni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătâne s. m., pl. tătâni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tătâne-meu (-tău, -său) (pop.) s. m. + adj. pr.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tătâne-meu (-tău, -său) s. m. + adj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
tătâne, tătâni, s.m. (înv.) Tată: „…și o am dat pomană în beserica în Săcel, drept sufletul meu și a tătâne-meu și a maicii mele…” (Bârlea, 1909: 151). ■ Formă rară, atestată sporadic în zonele Codru și Chioar (NALR-CR, h. 203). – Lat. tata, -anis (DEX); lat. pop. tatanem (Scriban).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv masculin (M45) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|