2 intrări
71 de definiții
din care- explicative (48)
- morfologice (9)
- relaționale (8)
- etimologice (2)
- specializate (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
surup sn vz șurub
surúp, V. surp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPA, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURPA, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub (1) sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘURUP s. n. v. șurub.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sirip[1] sn vz șurub
- În definiția principală, această variantă este tipărită: sirâp — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sulup sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
suripa v vz surpa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surpa [At: CORESI, EV. 298 / V: (îrg) ~rupa, (reg) ~pi, (îvr) ~ripa / Pzi: surp / E: ml *subrupare] 1-2 vtr (D. construcții, elemente de construcții sau maluri, forme de relief înalte etc.) A se lăsa sau a face să se lase spre bază (brusc, cu violență, cu zgomot etc.) dezmembrându-se, măcinându-se, ruinându-se etc. Si: a (se) risipi, (pop) a (se) hâi, (îvp) a (se) strica, (reg) a (se) hurui (6), a (se) îmburda, a (se) sodomi. 3-4 vrt (Pex, s.c.i. indică porțiuni de sol sau obiecte aflate la nivelul solului) A (se) deplasa sub nivelul solului Si: a (se) dărâma (1), a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli a (se) scufunda. 5-6 vrt (D. arbori sau obiecte în poziție verticală) A se lăsa sau a face să se lase brusc într-o parte Si: a (se) dărâma (2), a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna Vz: cădea (16), pica1. 7-8 vrt (Înv; d. mai ales ființe) A cădea sau a face să cadă brusc, cu violență Si: a (se) arunca (57). 9-10 vtr (Fig; îvp; d. oameni) A răsturna (dintr-o poziție prrivilegiată). 11-12 vtr (Spc) A detrona (1). 13-14 vtr (Pex) A submina. 15 vt (Fig; pop; c.i. ranguri sau funcții înalte în ierarhia socială) A uzurpa. 16 vt (Fig; înv; c.i. obiceiuri, orânduieli, legi etc.) A desființa (5). 17 vt (Fig; c.i. oameni, manifestări, acțiuni ale lor, etc.) A distruge (1). 18 vr (Îvp; d. oameni) A se îmbolnăvi de hernie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surupa v vz surpa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surupi v vz surpa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șăraf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șârâp sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șârub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șâruf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șirof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șirov sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
șoroflu sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorubă sf vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șraf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șraft sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șranf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrouf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șrub sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrof sm vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurof sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurub sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 73v/21 / V: (înv) șr~, (reg) sirâp, sulup, surup, șăraf, șârâp, șâr~, șâruf (Pl: ~roafe), șirof (Pl: ~oafe), șirov, șorof (Pl: ~oafe), șoroflu (Pl: ~oafle), șor~, șraf, șraft, șranf, șrof, șrouf, șr~, ~rof, ~uf, ~up, ~uv sn, ștrof (Pl: ~i) sm, șorubă (Pl: ~be), ~ă sf / Pl: -uri, (reg) ~e / E: ger dal Schrūbe, ucr шруб, mg sróf (dal soróf stróf] 1 Tijă (de oțel sau de lemn), de obicei cilindrică, filetată, care servește la asamblarea a două sau a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. 2 (Îlav) În ~ În formă de cerc sau de spirală. 3 (Îs) ~ melc (sau fără sfârșit, fără fine) Tijă filetată angrenată cu o roată dințată căreia îi imprimă o mișcare de rotație. 4 (Îs) ~ conducător (sau mamă) Tijă filetată care, prin rotire, produce deplasarea carului de la strung. 5 (Mun; d. acțiuni, activități; îe) A merge (ca) pe -up A se desfășură foarte bine. 6 (Mun; irn; d. oameni; îae) A se fandosi. 7 (Pop; îe) A întoarce (sau a învârti) ~uri A recurge la șiretlicuri (1). 8 (Pop; îe) A(-i) întoarce (cuiva) un ~ (sau ~ul, ~urile) A minți. 9 (Pop; îae) A înșela. 10 (Pop; îe) A o întoarce la ~ A-și schimba purtarea, atitudinea față de cineva sau de ceva pentru a ieși dintr-o încurcătură. 11 (Pfm; îe) A strânge ~ul (sau, rar, ~urile) A întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 12 (Pfm; îe) A rămâne cu un ~ lipsă A se sminti. 13 (Reg; îe) A fi un lucru cu ~ A fi un iucru prost făcut. 14 (Pop; îe) A-i face (cuiva) un ~ (sau -uri) în (sau prin) cap A-i apuca (cuiva) șuvițe (6) de păr din cap, rasucindu-le și trăgând de ele. 15 (Pop; îae) A răsuci unghia degetului mare sau încheieturile degetelor în părul capului (cuiva). 16 (Reg; fig) Șiretlic (1). 17 (Reg; fig) Vârtej de apă. 18 (Înv; pex; csnp) Robinet. 19 (Reg) Canea. 20 (Reg; îf șorub) Cric2. 21 (Trs; Mol) Vârtej de ridicat piatra morii. 22 (Reg) Vârtej de strâns doagele. 23 (Reg) Menghină. 24 (Reg) Fiecare dintre verigile de metal care întind pânza joagărului. 25 (Reg; lpl; îf șurupuri) Cârceie (5) (la joagăr). 26 (Buc) Mecanism cu care se ridică poarta principală a stăvilarului prin care trec plutele. 27 (Mar; pex; îf șurubă) Poarta principală a stăvilarului prin care trec plutele. 28 (Îvr; pan; îs) Șurup de dopuri Tirbușon. 29 (Îvr; îs) ~upul lui Arhimede Elice. 30 (Reg; îf șorub) Vârf la sfredel. 31 (Trs; Buc; șîs cheie de șoroafe) Șurubelniță (1). 32 (Trs; Mol) Cheie (la vioară, țambal etc.). 33 (Reg) Dispozitiv cu care se ridică fitilul lămpii cu petrol. 34 (Trs) Dispozitiv care reglează mișcarea teicii de la moară. 35 (Reg; îs) Sfredel cu șorof Coarbă2 (1). 36 (Reg; îas) Bormașină. 37 (Mol; Trs; șîs ~ glonț) Fiecare dintre colții de fler care se fixează iarna pe potcoavele cailor ca să nu alunece. 38 (Reg; îf șorof) Rotiță de la bătătorul de unt. 39 (Reg) Piuă în care se fixează sfredelul la coarbă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurubă sf vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuruf sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurup sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șuruv sn vz șurub
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. ◊ Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. ◊ Expr. A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. ♦ Fig. Vârtej de apă. [Var.: șurup s. n.] – Din germ. dial. Schrube.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SURPA, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povîrnișuri) A se prăbuși rupîndu-se, măcinîndu-se, mîncîndu-se. Valurile lepăiesc ușor și la fiecare lovitură malul se surpă într-o fărîmare ușoară. SADOVEANU, O. VII 338. Să nu se surpe vreun mal? Ne înghețară inimele. DELAVRANCEA, H. T. 277. ♦ (Despre ziduri, clădiri) A se dărîma, a se nărui. Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. REBREANU, R. II 89. Meșterii grăbea... Dar orice lucra, Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (În contexte figurate) Toată această clădire de șubrede cartoane se surpase într-o singură clipă. C. PETRESCU, C. V. 355. ◊ Fig. Cerul, avalanșă de omăt, se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, V. 39. ♦ A se prăbuși, a cădea, a se răsturna. Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntărește. DAVILA, V. V. 38. ◊ Fig. Atunci ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit omorît? – căci nu încăpea îndoială, un om ca dînsul... nu se surpă ușor dintr-o dată și ca oricare. MACEDONSKI, O. III 17. ♦ Tranz. A doborî la pămînt, a nărui; p. ext. a distruge, a nimici, a ruina. A întemeiat... beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa de tot. NEGRUZZI, S. I 183. Cu suliți turnuri surpa. TEODORESCU, P. P. 53. ◊ Fig. Palaturile de strîmbătate se prăvălesc surpate de blăstămul norodului. RUSSO, O. 41. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A răsturna dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa. Tot nimică nu s-a alege din toți aceia care îmblă cu nedreptate și caută să surpe pe alții și să li iaie ei binele lor. SBIERA, P. 164. Toți aceștia ieri seara s-adunaseră. Vorbiră să te surpe. BOLINTINEANU, O. 210. Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înțeles cine-l surpase. GHICA, S. 646. Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sînt lesne surpați de fanarioți. BĂLCESCU, O. II 23. ◊ (Cu privire la abstracte) Prietiniile poate-i fuseseră surpate de uneltiri. SADOVEANU, Z. C. 259. Vrăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor a se amesteca în trebile țării... și a surpa cîte unul-unul toate vechile privilegii. NEGRUZZI, S. I 274. ♦ (Rar, cu privire la oameni) A lovi, a hărțui, a măcina, a roade. Surpat acum din două părți de necontenitele bănuieli și urmăriri ale mătușii mele... cum și de grija ce purta pentru llinca, bietul Ion se usca văzînd cu ochii. GANE, N. III 38. 3. Refl. (Popular) A se îmbolnăvi de hernie. Copilu care se surpă de mic. ȘEZ. IX 126. – Variantă:(regional) surupa (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURUPA vb. I v. surpa.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘURUB, șuruburi, s. n. Piesă cilindrică de lemn sau de oțel, cu suprafața în spirală, care se introduce lemn sau în metal, învîrtindu-se cu șurubelnița, pentru a fixa ceva. Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. ♦ Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88. ◊ Fig. [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șut al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231. Loc. adv. În șurub = în formă de cerc sau de spirală. Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. ◊ Expr. Întoarce (cuiva) șurubul sau a o întoarce la șurub v. întoarce (II 1). A strînge șurubul v. strînge (I 3). A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgînd de ele. Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. ◊ (Poetic) Vîrtej de apă. (Atestat în forma șurup) Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. – Variantă: șurup s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SURPA surp tranz. 1) A face să se surpe. 2) (sănătatea, convingerile etc.) A face să slăbească tare. 3) fig. A răsturna prin uneltiri. /<lat. subrupare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE SURPA mă surp intranz. 1) (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se ponorî; a se dărâma. 2) și fig. A se răsturna la pământ (datorită pierderii punctului de sprijin); a se nărui. /<lat. subrupare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘURUB ~uri n. l) Tijă de metal (mai rar de lemn) filetată și prevăzută cu floare la unul din capete, care servește la asamblarea unor piese. ~ de strângere. ◊ A strânge ~ul a) a deveni mai exigent față de cineva; b) a aplica mijloace de constrângere. 2) fig. Piesă care se manevrează prin învârtire. 3) fig. Vârtej de apă. /<germ. Schrube
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
surpà v. 1. a doborî, a răsturna: copaci roși la rădăcină și casele vechi se surpă; 2. fig. a distruge: a surpa bazele societății. [Vechiu-rom. surupa = lat. *SURRUPARE (din RUPES, stâncă)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurub n. Mold. 1. V. șurup; 2. fig. cârcioc: așa e că mi-o întors șurubu? AL.; 3. morișcă: mama să ne facă câte un șurub două prin cap CR. [Nemț. SCHRAUBE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurup n. o bucată de lemn sau fier, fasonat în spirală și care se bagă într’o gaură de aceeaș mărime; 2. fig. artificiu: umblați cu șurupuri. [V. șurub].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surip, V. surp.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surp, a -á v. tr. (d. lat. súrpere, contras din surripere, a răpi pe furiș, deși schimbarea conjugăriĭ se cam opune). Fac să cadă luîndu-ĭ sprijinu, prăbușesc, nărui: apa surpă malurile. Fig. Anarhiștiĭ surpă temeliile societătiĭ. V. refl. Zidu s’a surpat de ploaĭe. Fig. Multe imperii s’aŭ surpat. – Vechĭ și suríp (ceĭa ce ne-ar duce la lat. *surripare, d. rîpa, mal, rom. „rîpă”). În Meh. și Maram. surúp (ceĭa ce ĭ-a făcut pe uniĭ să-l derive d. lat. *surrupare, d. rûpes, stîncă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurúb (est) și șurúp (vest) n., pl. urĭ (rut. šruba, rus. ščurúp, pol. szrub, szruba, d. vgerm. schrube, ngerm. schraube, șurub. Cp. cu gunoĭ, îld. *gnoĭ). Cuĭ (de fer saŭ și de lemn) cu vîrfu spiralat care pătrunde învîrtindu-se, ca și sfredelu. Fig. A întoarce șurubu, a o întoarce alt-fel ca să reușeștĭ. A umbla cu șuruburĭ, a umbla cu șurubăriĭ, cu șmecheriĭ, cu sofizme. A face cuĭva șurub pin cap, a-ĭ face morișcă, a-l apuca de păr și a-l învîrti.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) șurup..., V. șurub...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surpa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 surpă; conj. prez. 1 sg. să surp, 3 să surpe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surpa (a ~) vb., ind. prez. 3 surpă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surpa vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 sg. și pl. surpă; conj. prez. 3 sg. și pl. surpe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurub s. n., pl. șuruburi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șurub
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
surp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șurub, -buri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURPA vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. a se prăbuși, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPA vb. v. abroga, anula, boșorogi, desființa, detrona, infirma, invalida, mazili, submina, suprima.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘURUB s. v. canea, cep, clește, menghină, șurubelniță, vârtej.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier v. prizon.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURPA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a se prăvăli, a (se) risipi, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. șl Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O construcție care s-a ~ de tot.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se prăbuși, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
surpa vb. v. ABROGA. ANULA. BOȘOROGI. DESFIINȚA. DETRONA. INFIRMA. INVALIDA. MAZILI. SUBMINA. SUPRIMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘURUB s. (TEHN.) 1. (Transilv. și Ban.) civie. 2. șurub prizonier = prizon.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șurub s. v. CANEA. CEP. CLEȘTE. MENGHINĂ. ȘURUBELNIȚĂ. VÎRTEJ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
surpa (-p, -at), vb. – 1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (Refl.) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. – 4. (Refl.) A suferi de hernie. – Var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. Lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, Alb. St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s. f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, s. n. (teren dărîmat); surupină (var. surupiște), s. f. (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurub (-buri), s. n. – 1. Tijă filetată. – 2. Truc, șiretlic. – Var. șurup. Germ. Schraube, dial. Schrube (Cihac, II, 394; Philippide, Principii, 38), cf. rus. sčurup, pol. szrub. – Der. șurubi, vb. (a înșuruba; a înșela); înșuruba (var. înșurupa), vb. (a prinde în șuruburi, a răsuci); deșuruba, vb. (a desface un șurub); șurubar, s. m. (intrigant); șurubărie, s. f. (intrigă, șmecherie); șurubelniță (var. șurupelniță), s. f. (unealtă cu care se pun sau se scot șuruburi).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
surupa, vb. refl. – (pop.) A se surpa, a se prăbuși: „Dealul de s-ar surupa, / Pădurea de s-ar usca” (Papahagi, 1925: 177; Giulești). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos). – Cf. surpa (< lat. surpere) (Scriban); lat. *subrupare (< rupes) (Șăineanu; Cihac, Meyer, Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX, MDA), cuvânt păstrat numai în rom. (Rosetti, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a întoarce șurubul (cuiva) expr. (intl.) a pregăti (cuiva) o capcană.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a slăbi șurubul expr. 1. a reduce gradul de exigență / nivelul pretențiilor (în raport cu subalternii, cu elevii etc.) 2. a renunța la folosirea unor mijloace de constrângere.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a strânge șurubul expr. a întrebuința mijloacele de constrângere, a înăspri regimul (împotriva cuiva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surpa, surpverb
- 1. (Despre maluri, povârnișuri etc.) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Valurile lepăiesc ușor și la fiecare lovitură malul se surpă într-o fărîmare ușoară. SADOVEANU, O. VII 338. DLRLC
- Să nu se surpe vreun mal? Ne înghețară inimele. DELAVRANCEA, H. T. 277. DLRLC
- Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. REBREANU, R. II 89. DLRLC
- Meșterii grăbea... Dar orice lucra, Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
- Toată această clădire de șubrede cartoane se surpase într-o singură clipă. C. PETRESCU, C. V. 355. DLRLC
- Cerul, avalanșă de omăt, se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, V. 39. DLRLC
-
- Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntărește. DAVILA, V. V. 38. DLRLC
- Atunci ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit – omorît? – căci nu încăpea îndoială, un om ca dînsul... nu se surpă ușor dintr-o dată și ca oricare. MACEDONSKI, O. III 17. DLRLC
-
-
- A întemeiat... beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa de tot. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
- Cu suliți turnuri surpa. TEODORESCU, P. P. 53. DLRLC
- Palaturile de strîmbătate se prăvălesc surpate de blăstămul norodului. RUSSO, O. 41. DLRLC
-
-
-
- Tot nimică nu s-a alege din toți aceia care îmblă cu nedreptate și caută să surpe pe alții și să li iaie ei binele lor. SBIERA, P. 164. DLRLC
- Toți aceștia ieri seara s-adunaseră. Vorbiră să te surpe. BOLINTINEANU, O. 210. DLRLC
- Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înțeles cine-l surpase. GHICA, S. 646. DLRLC
- Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sînt lesne surpați de fanarioți. BĂLCESCU, O. II 23. DLRLC
-
- Prietiniile poate-i fuseseră surpate de uneltiri. SADOVEANU, Z. C. 259. DLRLC
- Vrăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor a se amesteca în trebile țării... și a surpa cîte unul-unul toate vechile privilegii. NEGRUZZI, S. I 274. DLRLC
-
-
- Surpat acum din două părți de necontenitele bănuieli și urmăriri ale mătușii mele... cum și de grija ce purta pentru llinca, bietul Ion se usca văzînd cu ochii. GANE, N. III 38. DLRLC
-
-
- 3. A se îmbolnăvi de hernie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Copilu care se surpă de mic. ȘEZ. IX 126. DLRLC
-
etimologie:
- *subrupare (din rupes). DEX '09 DEX '98
șurub, șuruburisubstantiv neutru
- 1. Tijă cilindrică de lemn sau de oțel, filetată, care servește la asamblarea a două ori a mai multor piese sau care transmite, transformă sau utilizează în diverse feluri mișcarea de rotație într-un mecanism. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: șurubel
- Desfac de tot șurubul care regulează apa la carbid. BOGZA, Ț. 64. DLRLC
- 1.1. Denumire improprie pentru un dispozitiv care se poate manevra printr-o ușoară răsucire. DLRLC
- Este acolo unul, meșter de mama-focul învîrtește de un șurub, vine lumina pe sîrme și gata. SP. POPESCU, M. G. 88. DLRLC
- [Rică Venturianu] nu e o pîrghie a stării nouă de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. IBRĂILEANU, SP. CR. 231. DLRLC
-
- În șurub = în formă de cerc sau de spirală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Numai mă răsuceam în toate părțile-n șurub, privind în fiecare copac cîte un dușman. GANE, N. III 57. DLRLC
-
- A-i face (cuiva) un șurub prin cap = a-i apuca (cuiva) șuvițe de păr din cap, răsucindu-le și trăgând de ele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și, după ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieți ne luam la hîrjoană și nu puteam adormi de incuri, pînă era nevoită biata mama să ne facă musai cîte un șurub două prin cap și să ne dea cîteva tapangele la spinare. CREANGĂ, A. 40. DLRLC
-
- A strânge șurubul = a întrebuința mijloace de constrângere față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A strânge șurubul =a deveni mai exigent față de cineva. NODEX
-
- 2. Nume dat unor unelte, dispozitive etc. care au ca parte componentă un șurub sau care se manevrează prin răsucire. DEX '09 DEX '98 NODEX
- 2.1. Vârtej de apă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Bulboana se liniștise, își mîna neagră apele la vale și, din cînd în cînd, pe luciul ei nășteau șurupuri repezi care se săpau crescînd ș-apoi scădeau, se mistuiau. SADOVEANU, O. IV 438. DLRLC
-
-
etimologie:
- Schrube DEX '09 DEX '98 NODEX