19 definiții pentru surpa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes).

SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povârnișuri etc.; la pers. 3) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. ♦ Tranz. A doborî la pământ; a nimici, ruina. 2. Tranz. Fig. A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa; p. ext. a desființa, a nimici, a lichida. 3. Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de hernie. – Lat. *subrupare (< rupes).

surpa [At: CORESI, EV. 298 / V: (îrg) ~rupa, (reg) ~pi, (îvr) ~ripa / Pzi: surp / E: ml *subrupare] 1-2 vtr (D. construcții, elemente de construcții sau maluri, forme de relief înalte etc.) A se lăsa sau a face să se lase spre bază (brusc, cu violență, cu zgomot etc.) dezmembrându-se, măcinându-se, ruinându-se etc. Si: a (se) risipi, (pop) a (se) hâi, (îvp) a (se) strica, (reg) a (se) hurui (6), a (se) îmburda, a (se) sodomi. 3-4 vrt (Pex, s.c.i. indică porțiuni de sol sau obiecte aflate la nivelul solului) A (se) deplasa sub nivelul solului Si: a (se) dărâma (1), a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli a (se) scufunda. 5-6 vrt (D. arbori sau obiecte în poziție verticală) A se lăsa sau a face să se lase brusc într-o parte Si: a (se) dărâma (2), a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) răsturna Vz: cădea (16), pica1. 7-8 vrt (Înv; d. mai ales ființe) A cădea sau a face să cadă brusc, cu violență Si: a (se) arunca (57). 9-10 vtr (Fig; îvp; d. oameni) A răsturna (dintr-o poziție prrivilegiată). 11-12 vtr (Spc) A detrona (1). 13-14 vtr (Pex) A submina. 15 vt (Fig; pop; c.i. ranguri sau funcții înalte în ierarhia socială) A uzurpa. 16 vt (Fig; înv; c.i. obiceiuri, orânduieli, legi etc.) A desființa (5). 17 vt (Fig; c.i. oameni, manifestări, acțiuni ale lor, etc.) A distruge (1). 18 vr (Îvp; d. oameni) A se îmbolnăvi de hernie.

SURPÁ, surp, vb. I. 1. Refl. (Despre maluri, povîrnișuri) A se prăbuși rupîndu-se, măcinîndu-se, mîncîndu-se. Valurile lepăiesc ușor și la fiecare lovitură malul se surpă într-o fărîmare ușoară. SADOVEANU, O. VII 338. Să nu se surpe vreun mal? Ne înghețară inimele. DELAVRANCEA, H. T. 277. ♦ (Despre ziduri, clădiri) A se dărîma, a se nărui. Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. REBREANU, R. II 89. Meșterii grăbea... Dar orice lucra, Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. ◊ (În contexte figurate) Toată această clădire de șubrede cartoane se surpase într-o singură clipă. C. PETRESCU, C. V. 355. ◊ Fig. Cerul, avalanșă de omăt, se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, V. 39. ♦ A se prăbuși, a cădea, a se răsturna. Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntărește. DAVILA, V. V. 38. ◊ Fig. Atunci ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit omorît?căci nu încăpea îndoială, un om ca dînsul... nu se surpă ușor dintr-o dată și ca oricare. MACEDONSKI, O. III 17. ♦ Tranz. A doborî la pămînt, a nărui; p. ext. a distruge, a nimici, a ruina. A întemeiat... beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa de tot. NEGRUZZI, S. I 183. Cu suliți turnuri surpa. TEODORESCU, P. P. 53. ◊ Fig. Palaturile de strîmbătate se prăvălesc surpate de blăstămul norodului. RUSSO, O. 41. 2. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A răsturna dintr-o situație privilegiată; a submina, a săpa. Tot nimică nu s-a alege din toți aceia care îmblă cu nedreptate și caută să surpe pe alții și să li iaie ei binele lor. SBIERA, P. 164. Toți aceștia ieri seara s-adunaseră. Vorbiră să te surpe. BOLINTINEANU, O. 210. Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înțeles cine-l surpase. GHICA, S. 646. Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sînt lesne surpați de fanarioți. BĂLCESCU, O. II 23. ◊ (Cu privire la abstracte) Prietiniile poate-i fuseseră surpate de uneltiri. SADOVEANU, Z. C. 259. Vrăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor a se amesteca în trebile țării... și a surpa cîte unul-unul toate vechile privilegii. NEGRUZZI, S. I 274. ♦ (Rar, cu privire la oameni) A lovi, a hărțui, a măcina, a roade. Surpat acum din două părți de necontenitele bănuieli și urmăriri ale mătușii mele... cum și de grija ce purta pentru llinca, bietul Ion se usca văzînd cu ochii. GANE, N. III 38. 3. Refl. (Popular) A se îmbolnăvi de hernie. Copilu care se surpă de mic. ȘEZ. IX 126. – Variantă:(regional) surupá (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115) vb. I.

A SURPÁ surp tranz. 1) A face să se surpe. 2) (sănătatea, convingerile etc.) A face să slăbească tare. 3) fig. A răsturna prin uneltiri. /<lat. subrupare

A SE SURPÁ mă surp intranz. 1) (despre maluri, povârnișuri etc.) A se desprinde de masiv, alunecând la vale; a se nărui; a se ponorî; a se dărâma. 2) și fig. A se răsturna la pământ (datorită pierderii punctului de sprijin); a se nărui. /<lat. subrupare

surpà v. 1. a doborî, a răsturna: copaci roși la rădăcină și casele vechi se surpă; 2. fig. a distruge: a surpa bazele societății. [Vechiu-rom. surupa = lat. *SURRUPARE (din RUPES, stâncă)].

surp, a -á v. tr. (d. lat. súrpere, contras din surripere, a răpi pe furiș, deși schimbarea conjugăriĭ se cam opune). Fac să cadă luîndu-ĭ sprijinu, prăbușesc, nărui: apa surpă malurile. Fig. Anarhiștiĭ surpă temeliile societătiĭ. V. refl. Zidu s’a surpat de ploaĭe. Fig. Multe imperii s’aŭ surpat. – Vechĭ și suríp (ceĭa ce ne-ar duce la lat. *surripare, d. rîpa, mal, rom. „rîpă”). În Meh. și Maram. surúp (ceĭa ce ĭ-a făcut pe uniĭ să-l derive d. lat. *surrupare, d. rûpes, stîncă).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surpa (a ~) vb., ind. prez. 3 surpă

surpá vb., ind. prez. 1 sg. surp, 3 sg. și pl. súrpă; conj. prez. 3 sg. și pl. súrpe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURPÁ vb. v. abroga, anula, boșorogi, desființa, detrona, infirma, invalida, mazili, submina, suprima.

SURPÁ vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. a se prăbuși, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)

SURPA vb. 1. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a se prăvăli, a (se) risipi, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. șl Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (O construcție care s-a ~ de tot.) 2. a cădea, a se dărîma, a se nărui, a pica, a se prăbuși, a se prăvăli, (reg.) a se îmburda. (S-a ~ casa pe ei.) 3. a se prăbuși, (pop.) a se ponorî. (S-a ~ un mal.)

surpa vb. v. ABROGA. ANULA. BOȘOROGI. DESFIINȚA. DETRONA. INFIRMA. INVALIDA. MAZILI. SUBMINA. SUPRIMA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surpá (-p, -at), vb.1. A prăbuși, a prăvăli, a arunca jos. – 2. A ruina, a distruge. – 3. (Refl.) A se ruina, a se prăbuși, a se nărui. – 4. (Refl.) A suferi de hernie. – Var. înv. surupa. Mr. surpu, surpare, megl. sărup(ari), istr. surpu. Lat. *subrūpāre (Cihac, I, 371; Meyer, Alb. St., IV, 74; Pușcariu 1702; Pascu, I, 42; REW 7451), cuvînt păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 171), sar cf., cu alte pref., it. dirupare, sp. derribar. Formele surripĭāre (Philippide, Principii, 148), subrumpĕre (Crețu 372), sau *surpĕre (Pascu, Beiträge, 12), nu sînt de preferat; der. din sb., cr. survati (Cihac, II, 381) este improbabilă. Der. surpăcios, adj. (care se surpă; abrupt); surpat (var. Olt. surupat), adj. (cu hernie); surpătură, s. f. (ruină, grămadă de moloz; aluviune, teren căzut; hernie); surpuș, s. n. (teren dărîmat); surupină (var. surupiște), s. f. (scufundare, prăbușire; lăsătură; groapă, gaură), în Olt. și Banat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

surupá, vb. refl. – (pop.) A se surpa, a se prăbuși: „Dealul de s-ar surupa, / Pădurea de s-ar usca” (Papahagi, 1925: 177; Giulești). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos). – Cf. surpa (< lat. surpere) (Scriban); lat. *subrupare (< rupes) (Șăineanu; Cihac, Meyer, Pușcariu, Pascu, cf. DER; DEX, MDA), cuvânt păstrat numai în rom. (Rosetti, cf. DER).

Intrare: surpa
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surpa
  • surpare
  • surpat
  • surpatu‑
  • surpând
  • surpându‑
singular plural
  • surpă
  • surpați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surp
(să)
  • surp
  • surpam
  • surpai
  • surpasem
a II-a (tu)
  • surpi
(să)
  • surpi
  • surpai
  • surpași
  • surpaseși
a III-a (el, ea)
  • surpă
(să)
  • surpe
  • surpa
  • surpă
  • surpase
plural I (noi)
  • surpăm
(să)
  • surpăm
  • surpam
  • surparăm
  • surpaserăm
  • surpasem
a II-a (voi)
  • surpați
(să)
  • surpați
  • surpați
  • surparăți
  • surpaserăți
  • surpaseți
a III-a (ei, ele)
  • surpă
(să)
  • surpe
  • surpau
  • surpa
  • surpaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surupa
  • surupare
  • surupat
  • surupatu‑
  • surupând
  • surupându‑
singular plural
  • suru
  • surupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surup
(să)
  • surup
  • surupam
  • surupai
  • surupasem
a II-a (tu)
  • surupi
(să)
  • surupi
  • surupai
  • surupași
  • surupaseși
a III-a (el, ea)
  • suru
(să)
  • surupe
  • surupa
  • surupă
  • surupase
plural I (noi)
  • surupăm
(să)
  • surupăm
  • surupam
  • suruparăm
  • surupaserăm
  • surupasem
a II-a (voi)
  • surupați
(să)
  • surupați
  • surupați
  • suruparăți
  • surupaserăți
  • surupaseți
a III-a (ei, ele)
  • suru
(să)
  • surupe
  • surupau
  • surupa
  • surupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surpa, surpverb

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre maluri, povârnișuri etc.) A se prăbuși prin măcinare; (despre ziduri, clădiri) a se dărâma, a se prăvăli, a se nărui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Valurile lepăiesc ușor și la fiecare lovitură malul se surpă într-o fărîmare ușoară. SADOVEANU, O. VII 338. DLRLC
    • format_quote Să nu se surpe vreun mal? Ne înghețară inimele. DELAVRANCEA, H. T. 277. DLRLC
    • format_quote Se surpă casa pe noi, cucoane, făcu Toader cu același glas. REBREANU, R. II 89. DLRLC
    • format_quote Meșterii grăbea... Dar orice lucra, Noaptea se surpa. ALECSANDRI, P. P. 187. DLRLC
    • format_quote figurat Toată această clădire de șubrede cartoane se surpase într-o singură clipă. C. PETRESCU, C. V. 355. DLRLC
    • format_quote figurat Cerul, avalanșă de omăt, se surpă peste lumea-ntunecată. BENIUC, V. 39. DLRLC
    • 1.1. A se prăbuși, a se răsturna. DLRLC
      • format_quote Salcia de ani se surpă, iar stejarul se-ntărește. DAVILA, V. V. 38. DLRLC
      • format_quote figurat Atunci ea n-are să-l revadă decît neînsuflețit – omorît? – căci nu încăpea îndoială, un om ca dînsul... nu se surpă ușor dintr-o dată și ca oricare. MACEDONSKI, O. III 17. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A doborî la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A întemeiat... beciuri gigantice, pre care oricît s-a încercat ciocanul vandalilor, tot nu le-a putut încă surpa de tot. NEGRUZZI, S. I 183. DLRLC
      • format_quote Cu suliți turnuri surpa. TEODORESCU, P. P. 53. DLRLC
      • format_quote figurat Palaturile de strîmbătate se prăvălesc surpate de blăstămul norodului. RUSSO, O. 41. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A răsturna pe cineva dintr-o situație privilegiată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot nimică nu s-a alege din toți aceia care îmblă cu nedreptate și caută să surpe pe alții și să li iaie ei binele lor. SBIERA, P. 164. DLRLC
    • format_quote Toți aceștia ieri seara s-adunaseră. Vorbiră să te surpe. BOLINTINEANU, O. 210. DLRLC
    • format_quote Numai după căderea sa din domnie, Alexandru Ghica a înțeles cine-l surpase. GHICA, S. 646. DLRLC
    • format_quote Odioși țării, bănuiți turcilor, ei sînt lesne surpați de fanarioți. BĂLCESCU, O. II 23. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Desființa, lichida, nimici. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Prietiniile poate-i fuseseră surpate de uneltiri. SADOVEANU, Z. C. 259. DLRLC
      • format_quote Vrăjbile și prigonirile între boieri și domni deteră prilej turcilor a se amesteca în trebile țării... și a surpa cîte unul-unul toate vechile privilegii. NEGRUZZI, S. I 274. DLRLC
    • 2.2. rar Cu privire la oameni: hărțui, lovi, măcina, roade. DLRLC
      • format_quote Surpat acum din două părți de necontenitele bănuieli și urmăriri ale mătușii mele... cum și de grija ce purta pentru llinca, bietul Ion se usca văzînd cu ochii. GANE, N. III 38. DLRLC
  • 3. reflexiv popular A se îmbolnăvi de hernie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilu care se surpă de mic. ȘEZ. IX 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.